Art. 4. - Descrierea metodei - Norma din 2001 cu privire la valorile pentru azotul usor hidrolizabil in produsele din pescuit, precum si metodele de analiza folosite
M.Of. 398
În vigoare Versiune de la: 19 Iulie 2001
Art. 4
Metoda de referinţă utilizată pentru determinarea azotului uşor hidrolizabil este metoda distilării unui extract deproteinizat cu acid percloric ce permite identificarea conţinutului în azot al bazelor azotoase volatile - azot uşor hidrolizabil - la peşti şi la produsele din pescuit, aplicabilă pentru un conţinut în azot uşor hidrolizabil cuprins între 5 mg/100 g şi 100 mg/100 g.
1.Descrierea metodei
Bazele azotice volatile sunt extrase din probă cu ajutorul unei soluţii de acid percloric 0,6. După alcalinizare extractul este supus unei distilări prin antrenare cu vapori, iar constituenţii bazici volatili sunt absorbiţi într-un receptor acid. Conţinutul în azot uşor hidrolizabil este determinat prin titrarea bazei absorbite.
2.Reactivi
În cadrul metodei se utilizează reactivi cunoscuţi. Se foloseşte apa distilată sau demineralizată de aceeaşi puritate.
2.1.Soluţii de acid percloric - 6 g/100 ml
2.2.Soluţii de sodă caustică - 20 g/100 ml
2.3.Soluţii standard de HCl 0,05 mol
2.4.Soluţii de acid boric - 3 g/100 ml
2.5.Agent antispumant cu silicon
2.6.Soluţii de fenolftaleină - 1 g/100 ml alcool etilic
2.7.Soluţii indicator (Tashiro Mixed Indicator) - se dizolvă 2 g roşu de metil şi 1 g albastru de metilen în 1000 ml etanol 95%.
3.Instrumente şi accesorii
3.1.Maşină de tocat carne, cuţit, foarfece, instrumente curate şi dezinfectate
3.2.Omogenizator foarte rapid, cu număr de rotaţii cuprins între 8.000 şi 45.000/minut
3.3.Hârtie de filtru de 150 mm diametru, cu filtrare rapidă
3.4.Biurete de 5 ml, gradate la 0,01 ml
3.5.Aparat pentru distilare prin antrenare cu vapori. Acest aparat poate regla diferite cantităţi de vapori şi poate produce o cantitate constantă de vapori într-o perioadă de timp dată.
4.Mod de lucru
La manipularea acidului percloric măsurile de protecţie necesare sunt cele care se iau în cazul substanţelor puternic corosive. Probele vor fi prelucrate conform pct. 4.1 cât mai repede după ajungerea la laborator.
4.1.Prelucrarea probelor
Se taie cu grijă proba cu un instrument prevăzut la pct. 3.1. Se cântăresc 10 g, cu o eroare de cel mult cu 0,1 g în plus sau în minus din melanj într-un recipient corespunzător, se amestecă cu 90 ml soluţie de acid percloric conform pct. 2.1, se omogenizează timp de 2 minute într-un mixer conform pct. 3.2, apoi se filtrează cu o hârtie de filtru prevăzută la pct. 3.3. Extractul astfel obţinut poate fi conservat timp de cel puţin 7 zile la o temperatură cuprinsă între 2 şi 60 C.
4.2.Distilarea cu vapori
Se pun 50 ml din extractul obţinut conform pct. 4.1 într-un aparat de distilat cu vapori. Pentru a verifica dacă alcalinitatea extractului este suficientă se adaugă mai multe picături de agent antispumant cu silicon, 6,5 ml soluţie de sodă caustică conform pct. 2.2 şi se începe imediat distilarea prin antrenarea cu vapori. Se reglează distilarea prin antrenare cu vapori, astfel încât să se distileze 100 ml distilat în 10 minute.
Tubul de ieşire a distilatului se scufundă într-un recipient ce conţine 100 ml soluţie de acid boric conform pct. 2.4, la care s-au adăugat 3-5 picături de soluţii indicator conform pct. 2.7. După 10 minute distilarea este terminată. Se ridică tubul şi se spală cu apă. Se determină conţinutul în baze volatile din soluţia distilată prin titrare cu soluţie standard de HCl conform pct. 2.3, pH-ul punctului final trebuind să fie de 5,0 (cu eroare de 0,1).
4.3.Titrarea
Analizele trebuie efectuate în dublu. Metoda de analiză a fost aplicată corect dacă diferenţa dintre două rezultate nu depăşeşte 2 mg/100 g. Titrarea se face cu o soluţie standard de HCl 0,01 mol/l (0,01 N).
4.4.Proba martor
Se efectuează o probă martor conform pct. 4.2. În locul extractului se utilizează 50,0 ml soluţie de acid percloric conform pct. 2.1.
Calcularea conţinutului în azot uşor hidrolizabil se face aplicând ecuaţia următoare:
Azot uşor hidrolizabil (mg/100 g eşantion) - (V1-V0) x 0,14 x 2 x 100 M,
în care:
V1 = volumul soluţiei de HCl 0,01 M (ml) utilizat pentru titrarea probei;
V0 = volumul soluţiei de HCl 0,01 M (ml) utilizat pentru titrarea probei martor;
M = masa probei (g).
Analizele trebuie efectuate în dublu. Metoda a fost aplicată corect dacă diferenţa între două analize nu depăşeşte 2 mg/100 g.
Se verifică echipamentul prin distilarea unor soluţii de clorură de amoniu echivalente cu 50 mg azot uşor hidrolizabil/100 g.
Deviaţia standard a reproductibilităţii Sr-1,20. Deviaţia standard a comparabilităţii SR - 2,50 mg.