Secţiunea 4 - Înregistrarea căsătoriei - Metodologie din 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă

M.Of. 151

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 16 Decembrie 2019
SECŢIUNEA 4:Înregistrarea căsătoriei
Art. 41
(1)Declaraţia de căsătorie, care face parte din dosarul întocmit potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 23, se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reşedinţă al unuia dintre ei şi se publică în ziua în care a fost primită, prin afişare, în extras, în condiţiile legii.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României din străinătate, unde cetăţenii români domiciliaţi în străinătate pot depune declaraţia de căsătorie.
(3)În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unităţii administrativ-teritoriale pe raza că reia se află, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unităţii administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria.
(4)Persoanele arestate sau condamnate, în baza unor mandate de arestare ori de executare a pedepsei privative de libertate, pe timpul măsurii arestării şi executării pedepsei pot depune declaraţia de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria în a cărei rază administrativ-teritorială se găseşte sediul arestului/penitenciarului, care va fi şi competentă să o încheie, cu respectarea prevederilor alin. (1), indiferent de domiciliul sau reşedinţa viitorilor soţi.
Art. 42
(1)Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte:
a)documentul cu care se face dovada identităţii, în original şi în copie;
b)certificatul de naştere, în original şi în copie;
c)certificatul medical privind starea sănătăţii, întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de înregistrare, data certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători; certificatele medicale emise de instituţii medicale în străinătate pentru uzul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României trebuie să conţină toate rubricile şi să fie însoţite de traducerea în limba română legalizată, cu apostilă sau supralegalizare, după caz;
d)documente, în original şi în copii, traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul.
(2)Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se poate face cu unul dintre următoarele documente:
a)certificatul de despărţenie sau de divorţ, eliberat în perioada 1951-1960;
b)certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
c)sentinţa de divorţ rămasă definitivă şi irevocabilă; pentru divorţul pronunţat în intervalul 8 octombrie 1966-31 iulie 1974, aceasta trebuie să poarte menţiunea că a fost înscrisă în actul de căsătorie în termen de două luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
(3)Dovada încetării căsătoriei anterioare se face cu certificatul de deces al fostului soţ.
(4)Dovada identităţii se poate face cu unul dintre următoarele documente:
a)pentru cetăţenii români - buletin de identitate, carte de identitate sau carte de identitate provizorie;
b)pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European - documentul de identitate sau paşaportul emise de statul aparţinător;
c)pentru apatrizi - paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporară sau permanentă, după caz.
(5)Cetăţenii străini din statele terţe fac dovada identităţii cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
(6)Cetăţenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România fac dovada identităţii cu următoarele documente:
a)document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951;
b)documentul de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară.

(61)În cazul în care beneficiarii protecţiei internaţionale în România nu pot prezenta certificatul de naştere prevăzut la alin. (1) lit. b), aceştia depun o declaraţie autentică dată pe propria răspundere din care să rezulte datele lor de stare civilă. Declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de prezentul articol.

(7)Cetăţenii străini solicitanţi de azil în România fac dovada identităţii cu paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.
(8)Documentele cu care se face dovada identităţii trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii căsătoriei.
(9)Următoarele categorii de documente de identitate ale cetăţenilor străini nu sunt valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României:
a)documentul temporar de identitate, pentru solicitanţii de azil, care are înscrisă menţiunea "IDENTITATE DECLARATĂ";
b)documentul care face dovada statutului de tolerat;
c)decizia de returnare.
(10)În situaţia în care viitorii soţi sunt cetăţeni străini/apatrizi, ofiţerul de stare civilă efectuează verificări după cum urmează:
a)la structurile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, în cazul cetăţenilor străini/apatrizilor care au un drept de şedere temporară sau un drept de şedere pe termen lung pe teritoriul României, în vederea verificării valabilităţii perioadei lor de şedere pe teritoriul României;
b)la centrele regionale de proceduri şi cazare a solicitanţilor de azil, în cazul solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de protecţie internaţională, în vederea verificării autenticităţii documentelor emise de Inspectoratul General pentru Imigrări şi confirmării datelor de stare civilă declarate.

(101)În situaţia în care beneficiarul protecţiei internaţionale în România nu prezintă paşaportul, certificatul de naştere sau actul de identitate eliberat de statul al cărui cetăţean este, la rubrica menţiuni din actul şi certificatul de căsătorie se înscrie menţiunea "Identitatea soţilor/soţiei/soţului este declarată".

(11)Documentele prezentate de cetăţenii străini, eliberate de statele ai căror cetăţeni sunt, vor fi legalizate conform prevederilor art. 72 alin. (6).
Art. 43
Ofiţerul de stare civilă este obligat să confrunte datele înscrise în declaraţia de căsătorie cu documentele prezentate, iar semnarea declaraţiei se face în prezenţa sa.
Art. 44
(1)Dosarul actului de căsătorie cuprinde, după caz, următoarele documente:
a)aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 24, precum şi documente justificative în susţinerea cererii;
b)încuviinţarea primarului sau a comandantului navei, consulului, diplomatului cu atribuţii consulare pentru încheierea căsătoriei înainte sau după împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 25;
c)aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, prevăzute de art. 6 alin. 2 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul familiei, la cererea persoanei interesate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26;
d)declaraţie, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 27, din care să rezulte că cei 2 soţi nu cunosc niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei;
e)avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea D.G.A.S.P.C. pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Codul familiei;

f)documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean român, din care să rezulte că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei în România, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare;
g)documente eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent - maximum 3 luni de la emitere -, ori care au prevăzut, în conţinut, termenul de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de dreptul familiei, prin excepţie de la prevederile lit. f);
h)declaraţia dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România, pentru cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică sau oficiu consular acreditat în România, precum şi pentru beneficiarii protecţiei internaţionale în România; în cazul apatrizilor, legea naţională este legea statului în care îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa; declaraţia menţionează în cuprinsul acesteia faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identităţii, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de art. 42;

i)procesul-verbal, încheiat împreună cu interpretul şi traducătorul autorizat sau, după caz, interpretul autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între persoane cu handicap auditiv sau surdocecitate, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 28.

(2)Documentele prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g) vor fi însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România.
(3)Cetăţenilor statelor care nu pot prezenta dovada menţionată la alin. (1) lit. f) întrucât ambasada statului al cărui cetăţean este nu mai eliberează un astfel de document li se vor solicita documentele eliberate de autorităţile locale competente ale statelor respective, comunicate prin D.E.P.A.B.D. de către misiunile diplomatice ale acestora acreditate în România.
Art. 45
(1)În situaţia încheierii căsătoriei în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, minorul care doreşte să se căsătorească face o cerere la D.G.A.S.P.C. de la locul de domiciliu în vederea obţinerii autorizării prevăzute la art. 4 alin. (2) din Codul familiei; cererea trebuie să fie însoţită de o copie, legalizată sau certificată de ofiţerul de stare civilă, de pe certificatul de naştere, ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară de la domiciliul solicitantului şi avizul dat de medic.
(2)Avizul medical trebuie să fie prealabil încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizării D.G.A.S.P.C; avizul medical nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătăţii prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 46
(1)Încuviinţarea căsătoriei minorilor de către părinţi ori, după caz, de către tutore se face printr-o declaraţie dată la S.P.C.L.E.P. sau primăria competentă odată cu declaraţia de căsătorie; dacă părinţii ori, după caz, tutorele locuiesc/locuieşte în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviinţarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu a acestora, care o înaintează de îndată la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei competente pentru încheierea căsătoriei ori se poate prezenta o declaraţie pe proprie răspundere, autentificată, din care să rezulte că părintele este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.
(2)În situaţia în care numai unul dintre părinţi încuviinţează căsătoria minorului, iar celalalt refuză, instanţa judecătorească decide ţinând seama de interesul superior al copilului.
(3)În cazul în care părinţii sunt divorţaţi, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul ambilor părinţi.
Art. 47
Când viitorii soţi au locul naşterii în România şi se legitimează cu documente de identitate eliberate de autorităţile altui stat, iar din confruntarea datelor înscrise în certificatul de naştere şi documentul de legitimare rezultă că au intervenit modificări în statutul civil, se procedează mai întâi la înscrierea, pe marginea actului de naştere, a menţiunilor referitoare la modificările intervenite, după care se primeşte declaraţia de căsătorie.
Art. 48
(1)Odată cu depunerea declaraţiei sau ulterior, până la încheierea căsătoriei, viitorii soţi declară, în faţa ofiţerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să îl poarte în căsătorie, potrivit dispoziţiilor Codului familiei.
(2)Dacă înţelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declaraţiei, dar înainte de a se încheia căsătoria, această înţelegere se consemnează într-o declaraţie scrisă care se anexează la declaraţia iniţială.
Art. 49
(1)Căsătoria se încheie la expirarea termenului de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
(2)În cazul prevăzut de art. 41 alin. (4), termenul de 10 zile se socoteşte de la data de când s-a primit declaraţia la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
(3)Căsătoria se poate încheia înaintea expirării termenului de 10 zile, dacă starea de sănătate a unuia dintre soţi impune aceasta, numai cu aprobarea primarului în România, consulului sau diplomatului cu atribuţii consulare în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României; documentele justificative se păstrează la dosarul de căsătorie.
(4)După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia, numai cu aprobarea primarului în România, consulului sau diplomatului cu atribuţii consulare în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, pentru situaţii temeinic justificate, însă numai până la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale, referitoare la starea sănătăţii viitorilor soţi; în cazul expirării termenului de valabilitate a acestora, viitorii soţi sunt obligaţi să obţină şi să depună certificate medicale valabile.
Art. 50
(1)Oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofiţerul de stare civilă într-o încăpere corespunzător amenajată, având o ţinută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act. Ceremonia se poate desfăşura, la cerere, şi în limba maternă a persoanelor care urmează să se căsătorească, dacă ofiţerul de stare civilă cunoaşte limba respectivă.
(2)La oficierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă este obligat să poarte eşarfa, în culorile drapelului naţional român, aşezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.
Art. 51
(1)După luarea consimţământului viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în faţa a 2 martori, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile Codului familiei privind drepturile şi obligaţiile soţilor şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
(2)Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care s-au învoit să - l poarte în timpul căsătoriei, de către ofiţerul de stare civilă şi de către martori.
(3)În rubrica "Văzând că publicaţia cerută de lege s-a efectuat în termen şi că nu s-a făcut opoziţie la această căsătorie, în temeiul consimţământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soţi, noi ...................................., ofiţer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie", se înscriu numele şi prenumele celui care a oficiat căsătoria.
Art. 52
(1)Ofiţerul de stare civilă nu poate încheia căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii.
(2)Refuzul privind încheierea căsătoriei se consemnează într-un proces-verbal motivat, întocmit, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 29, în două exemplare, dintre care unul se înmânează persoanelor care intenţionau să se căsătorească.
Art. 53
(1)După încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a soţului care îşi schimbă numele de familie prin căsătorie; anularea se face prin tăierea colţului în care se află înscrisă perioada de valabilitate.
(2)În situaţia persoanelor deţinătoare de buletine de identitate sau cărţi de identitate provizorii, în actul de identitate al soţului care prin căsătorie îşi schimbă numele de familie se aplică ştampila cu următorul conţinut: "Schimbat numele din .................... în ......................, prin căsătorie. Actul de identitate va fi preschimbat până la ..................... ".