Art. 30. - Art. 30 - Metodologie din 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă

M.Of. 151

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 16 Decembrie 2019
Art. 30
(1)Înregistrarea naşterii în termenele prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) se face în baza următoarelor documente:
a)certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
b)actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
c)certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi fotocopie, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul, semnată de ambii părinţi în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public;
d)declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 41. Tatăl minor îl poate recunoaşte singur pe copilul său dacă face dovada discernământului la momentul recunoaşterii, prin efectuarea expertizei psihiatrice.
(2)În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini sau apatrizi, sunt necesare documentele prevăzute la alin. (1), precum şi următoarele:
a)paşaportul părintelui cetăţean străin sau apatrid/părinţilor cetăţeni străini sau apatrizi, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene ori Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene sau, după caz, documentul de identitate eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări, în original şi în fotocopie. În cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor ale căror acte de identitate/călătorie nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin se solicită traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare ale persoanei; dacă din documentele străine prezentate nu rezultă în mod distinct care este numele de familie şi prenumele se solicită declaraţia notarială a titularului în acest sens;
b)certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, înregistrat în registrele de stare civilă române, dacă unul dintre părinţi este cetăţean român; dacă ambii părinţi sunt cetăţeni străini se prezintă certificatul de căsătorie, în original, precum şi traducerea legalizată a acestuia, apostilate/supralegalizate conform art. 72 alin. (6).
c)declaraţia dată de părinţii solicitanţi de azil sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România în faţa ofiţerului de stare civilă, în cazul în care aceştia nu pot prezenta certificatul de căsătorie emis de autorităţile străine în faţa cărora a fost oficiată căsătoria, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 181.

(21)În cazul în care părinţii solicitanţi de azil sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România nu deţin paşaportul sau actul de identitate eliberat de statul ai cărui cetăţeni sunt, iar în cazul apatrizilor, paşaportul emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, la rubrica menţiuni din actul şi certificatul de naştere al copilului se înscrie menţiunea "Identitatea părinţilor/tatălui/mamei este declarată".
(22)Dispoziţiile alin. (21) se aplică după efectuarea în prealabil de către personalul cu atribuţii de stare civilă a unor verificări la nivelul centrelor regionale de proceduri şi cazare a solicitanţilor de azil din subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări, în vederea confirmării identităţii declarate a părintelui/părinţilor.

(3)În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani este necesar documentul prevăzut la alin. (1) lit. a), certificatul de naştere al mamei, precum şi actul de identitate al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei copilului.
(4)În situaţia în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaşte copilul, sunt necesare documentul prevăzut la alin. (1) lit. a), precum şi următoarele:
a)certificatul de naştere al mamei;
b)actul de identitate al reprezentantului legal al mamei sau al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de reprezentantul legal al mamei.
(5)Actele de identitate/paşapoartele sau documentele de identitate eliberate de Inspectoratul General pentru Imigrări ale părinţilor, ale reprezentanţilor legali şi, după caz, al declarantului, precum şi certificatele de stare civilă prezentate se restituie imediat după compararea datelor, păstrându-se fotocopii ale acestora, certificate pentru conformitate de persoana care primeşte cererea.
(6)În cazul în care căsătoria părinţilor a fost încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea/înscrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea/înscrierea căsătoriei părinţilor.
(7)C.N.P. se atribuie doar copiilor cetăţeni români.
(8)În cazul în care prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii este diferit de cel declarat, înregistrarea naşterii se face în baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, dată în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public, din care să rezulte prenumele copilului.
(9)În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.
(10)Prevederile alin. (9) se aplică şi în cazul în care ofiţerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar părinţii nu vor să opteze pentru un alt prenume.
(11)Când declaraţia naşterii este făcută de un cetăţean străin/apatrid necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret şi traducător autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate; ofiţerul de stare civilă/personalul cu atribuţii de stare civilă încheie un proces-verbal, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 182.

(12)În cazul în care părinţii au domicilii diferite, părintele care declară naşterea va da o declaraţie din care să rezulte la care dintre părinţi are domiciliul copilul, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19.
(13)În cazul în care declararea naşterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinţi, se prezintă declaraţia notarială a oricăruia dintre părinţi, din care să rezulte domiciliul copilului; în situaţia în care niciunul dintre părinţi nu este identificat la adresa de domiciliu prin intermediul unităţilor de poliţie, copilul este înregistrat în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P., cu domiciliul mamei.