Capitolul ii - Managementul riscurilor de incendiu - Metodologie din 2007 privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu

M.Of. 360

În vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2008
CAPITOLUL II:Managementul riscurilor de incendiu
SECŢIUNEA 1:Etape de parcurs în fazele de proiectare şi exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor
Art. 4
(1)Managementul riscurilor de incendiu presupune următoarele etape:
a)stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării;
b)stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului;
c)alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru;
d)identificarea pericolelor de incendiu;
e)identificarea riscurilor;
f)estimarea şi cuantificarea riscului;
g)evaluarea riscului;
h)controlul riscului;
i)monitorizarea riscului;
j)documentaţia rezultată în urma procesului de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu.
(2)Schemele logice de management al riscurilor de incendiu în faza de proiectare, respectiv de exploatare, sunt prezentate în anexa nr. 1 la prezenta metodologie.
(3)Principalele obiective ale managementului riscului de incendiu sunt:
a)asigurarea securităţii utilizatorilor şi a echipelor de intervenţie;
b)protejarea proprietăţii;
c)asigurarea continuităţii activităţilor operatorilor economici;
d)protejarea mediului;
e)protejarea patrimoniului - monumente istorice, de arhitectură sau alte valori culturale.
Art. 5
Factorii care trebuie luaţi în considerare în managementul riscului de incendiu sunt:
a)pierderile de vieţi omeneşti: numărul de decese/100.000 de locuitori, numărul de copii morţi/100.000 de copii, numărul de morţi prin inhalare de fum, monoxid de carbon, substanţe toxice, numărul de morţi în afara sau în interiorul locului focarului de iniţiere a incendiului, numărul de morţi pe lună, săptămână, zi şi altele asemenea;
b)efectul asupra mediului: afectarea apei, aerului, pământului, speciilor de animale şi ecosistemelor, costurile refacerii acestora, costurile materialelor de curăţare, suprafeţele afectate, numărul populaţiei, fauna şi flora afectate şi altele asemenea;
c)afectarea patrimoniului, proprietăţii şi a continuităţii activităţilor operatorilor economici, ca de exemplu: numărul construcţiilor/instalaţiilor afectate, durata de aducere la starea iniţială anterioară incendiului sau de restaurare - în cazul obiectivelor de patrimoniu, valoarea pagubelor incendiilor sau ale unui incendiu, costurile refacerii proprietăţii, pierderile în procente ale valorii asigurate, perioada de timp pierdută în desfăşurarea activităţii economice, valoarea financiară a întreruperii activităţii economice din valoarea asigurată şi altele asemenea;
d)costul măsurilor implementate de control al riscului;
e)efectele asupra imaginii operatorului economic/instituţiei.
SECŢIUNEA 2:Stabilirea sistemului/procesului supus evaluării de risc
Art. 6
În funcţie de obiectivele stabilite, identificarea şi evaluarea riscului de incendiu pot include un singur sistem/proces, prin evaluarea nivelului intrinsec al riscului pentru sistemul/procesul respectiv sau prin evaluarea mai multor sisteme/procese, prin evaluarea globală a riscului de incendiu, când trebuie avute în vedere: interdependenţa sistemelor/proceselor, inclusiv a măsurilor de securitate la incendiu active şi/sau pasive, efectul propagării incendiilor sau al prăbuşirii construcţiilor/instalaţiilor, precum şi alţi factori, cum ar fi vârsta şi starea fizică a utilizatorilor, nivelul de instruire al acestora.
SECŢIUNEA 3:Stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului
Art. 7
Conceptul de acceptabilitate a riscului de incendiu se bazează pe premisa că în orice sistem/proces supus evaluării există un anumit nivel de risc, denumit nivel de risc acceptabil, peste care gravitatea consecinţelor unui incendiu, exprimată în pierderi umane, materiale şi/sau financiare nu poate fi acceptată.
Art. 8
(1)Nivelul de acceptabilitate a riscului de incendiu sau riscul de incendiu acceptat se stabileşte, după caz, pe baza experienţei anterioare sau a raţionamentelor previzionale, de către:
a)autorităţile abilitate să elaboreze şi să emită reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b)administratorul şi/sau conducătorul instituţiei, prin strategia de apărare împotriva incendiilor adoptată în interiorul unităţii sale;
c)societăţile de asigurare/reasigurare.
(2)Criteriile de acceptabilitate au forme variate, cum ar fi valori cantitative, valori comparative sau alte tipuri de valori agreate, care depind de factorii menţionaţi la alin. (1), de sistemul/procesul analizat şi de metoda aleasă pentru analiza riscului, ţinându-se cont de:
a)reglementările prescriptive;
b)reglementările bazate pe conceptul de performanţă;
c)standarde şi ghiduri.
SECŢIUNEA 4:Alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru
Art. 9
(1)În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuţie, exploatare sau postutilizare şi de funcţiile acestuia, după caz, civilă, de producţie, mixtă, se utilizează următoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode:
a)calitative;
b)matematice - cantitative, semicantitative;
c)analitice;
d)grafice;
e)combinate.
(2)Categoriile de metode de evaluare a riscului de incendiu sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta metodologie.
Art. 10
(1)Metodele şi procedeele matematice de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu constau în determinarea unor valori numerice ataşate sistemului supus evaluării.
(2)Valorile numerice se determină printr-o formulă de calcul, în care intervin ca necunoscute pericolele de incendiu, consecinţele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute, precum şi posibilitatea de activare a factorilor de pericol, fiecare dintre aceşti factori fiind cuantificaţi şi exprimaţi prin valori numerice cu ajutorul unor scări convenabil alese.
Art. 11
Metodele şi procedurile analitice constau în identificarea şi analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfuncţiilor ce pot apărea în sistemul supus evaluării şi a căror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.
Art. 12
(1)Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca o funcţie de 2 parametri globali şi compararea funcţiei cu anumite domenii de acceptabilitate.
(2)De regulă, parametrii globali acceptaţi sunt: probabilitatea P de apariţie a evenimentului şi nivelurile de gravitate G a consecinţelor, ambii parametri fiind cuantificaţi cu un anumit număr de valori.
(3)Riscul de incendiu se exprimă generic printr-o relaţie de forma:
Rincendiu = f (P, G). Reprezentarea grafică a relaţiei riscului la incendiu poate fi de forma prevăzută în anexa nr. 3 la prezenta metodologie.
SECŢIUNEA 5:Identificarea pericolelor de incendiu
Art. 13
Identificarea pericolelor de incendiu reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a factorilor care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, şi anume:
a)clasele de reacţie la foc ale materialelor şi elementelor de construcţii;
b)proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic şi densitatea sarcinii termice;
c)sursele potenţiale de aprindere existente;
d)condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
Art. 14
Sursele de aprindere se clasifică, după natura lor, în următoarele grupe:
a)surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit, lumânare, aparat de sudură şi altele asemenea;
b)surse de aprindere de natură termică: obiecte incandescente, căldură degajată de aparate termice, efectul termic al curentului electric şi altele asemenea;
c)surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit, electricitate statică şi altele asemenea;
d)surse de aprindere de natură mecanică: scântei mecanice, frecare şi altele asemenea;
e)surse de aprindere naturale: căldură solară sau trăsnet şi altele asemenea;
f)surse de autoaprindere de natură chimică, fizico-chimică şi biologică, reacţii chimice exoterme;
g)surse de aprindere datorate exploziilor şi materialelor incendiare;
h)surse de aprindere indirecte: radiaţia unui focar de incendiu şi altele asemenea.
Art. 15
Împrejurările preliminate care pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu se clasifică, de regulă, în următoarele grupe:
a)instalaţii şi echipamente electrice, defecte ori improvizate;
b)receptori electrici lăsaţi sub tensiune, nesupravegheaţi;
c)sisteme şi mijloace de încălzire, instalaţii de ventilare, climatizare, răcire defecte, improvizate sau nesupravegheate;
d)contactul materialelor combustibile cu cenuşa, jarul şi scânteile provenite de la sistemele de încălzire;
e)jocul copiilor cu focul;
f)fumatul în locuri cu pericol de incendiu/explozie;
g)sudarea şi alte lucrări cu foc deschis, fără respectarea regulilor şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor;
h)reacţii chimice, urmate de incendiu;
i)folosirea de scule, dispozitive, utilaje şi echipamente de lucru neadecvate, precum şi executarea de operaţiuni mecanice în medii periculoase;
j)neexecutarea, conform graficelor stabilite, a operaţiunilor şi lucrărilor de reparaţii şi întreţinere a maşinilor şi aparatelor cu piese în mişcare;
k)scurgeri de produse inflamabile;
l)defecţiuni tehnice de construcţii-montaj;
m)defecţiuni tehnice de exploatare;
n)nereguli organizatorice;
o)explozie urmată de incendiu;
p)trăsnet şi alte fenomene naturale;
q)arson;
r)neîntreţinerea elementelor de construcţii cu rol de separare la incendiu sau a instalaţiilor şi echipamentelor de protecţie împotriva incendiilor, precum şi probabilitatea ca acestea să nu declanşeze/funcţioneze în caz de incendiu;
s)izbucnirea şi dezvoltarea unor incendii în zone periurbane, cum sunt, de exemplu, incendiile de pădure sau de vegetaţie uscată, care pot afecta construcţii şi instalaţii tehnologice;
t)alte împrejurări.
Art. 16
Nivelurile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri civile, de producţie şi/sau depozitare ori cu funcţii mixte, precum şi la instalaţii tehnologice, care se precizează în mod obligatoriu în documentaţiile tehnice şi în planurile de intervenţie la incendiu, potrivit reglementărilor tehnice.
SECŢIUNEA 6:Identificarea riscurilor de incendiu
Art. 17
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem/proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv.
Art. 18
Probabilitatea de producere a incendiului se bazează pe date statistice privind incendiile sau pe modele matematice, în cazurile în care statistica nu dispune de date suficiente.
Art. 19
Probabilitatea de producere a consecinţelor este bazată pe analiza probabilistică şi pe modele deterministe privind dezvoltarea incendiului, propagarea efluenţilor incendiului, evaluarea evacuării utilizatorilor şi altele asemenea.
Art. 20
La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui incendiu şi de producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de regulă, următoarele elemente:
a)pericolele de incendiu identificate;
b)nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa esenţială "securitate la incendiu";
c)nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatură de alimentare cu apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, starea de funcţionare şi performanţele acestora;
d)factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea fizică ale acestora, nivelul de instruire;
e)alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
Art. 21
(1)Măsurile de apărare împotriva incendiilor, avute în vedere la determinarea riscului de incendiu, sunt cele destinate reducerii, neutralizării şi/sau eliminării pericolelor de incendiu, respectiv pentru limitarea, localizarea şi/sau lichidarea unui incendiu, în cazul în care acesta s-a produs.
(2)Măsurile de apărare împotriva incendiilor se analizează şi se stabilesc, după caz, pe baza prevederilor reglementărilor tehnice, a normelor şi dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor şi a celor specifice fiecărui domeniu de activitate, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor identificate.
Art. 22
Cuantificarea probabilităţii de iniţiere a incendiilor se face prin valorificarea, cu metode de evaluare specifice principalelor domenii de activitate, a băncilor de date privind incendiile, probabilitatea exprimându-se prin numărul de evenimente produse într-un anumit interval de timp, considerat reprezentativ.
Art. 23
În absenţa unor bănci de date privind incendiile, probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă, potrivit următoarelor calificative asociate evenimentelor respective:
a)extrem de rare - probabilitatea de producere nu se distinge de zero: P ~ 0;
b)rare - improbabil de a se produce: P < 10-6;
c)improbabile - improbabil de a se produce în funcţionarea unui sistem dat, dar nu există certitudini pe baze experimentale: P >10-6;
d)probabile - se produc de câteva ori pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,0001;
e)posibile - se pot produce pe durata de viaţă a sistemului: P > 0,01;
f)frecvente - probabilitatea de producere este frecventă, pe baze experimentale: P < 1.
Art. 24
Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agenţilor care pot interveni în caz de incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şi asupra factorilor de mediu se exprimă prin niveluri de gravitate.
Art. 25
La aprecierea nivelurilor de gravitate se vor avea în vedere, în principal, următorii parametri:
1.Impactul direct al incendiilor, prin următoarele consecinţe:
a)numărul persoanelor: victime, periclitate, evacuate sau salvate;
b)valoarea pierderilor materiale;
c)numărul animalelor: moarte, periclitate, evacuate sau salvate;
d)efectele negative asupra unor factori de mediu, cum ar fi: păduri, culturi, apă sau aer.
2.Capacitatea operaţională a forţelor şi mijloacelor specializate de răspuns, prestabilite sau concentrate efectiv, pentru:
a)evacuare, salvare şi protecţie;
b)limitarea şi stingerea incendiilor;
c)înlăturarea operativă a unor urmări ale incendiilor.
3.Costurile recuperării şi reabilitării.
4.Importanţa economică şi socială a construcţiei şi/sau instalaţiei.
Art. 26
Corelarea dintre nivelurile de gravitate, consecinţele directe şi clasificarea incendiilor se poate face pe baza tabelului prevăzut în anexa nr. 4 la prezenta metodologie.
Art. 27
În funcţie de probabilităţile de iniţiere şi de nivelurile de gravitate estimate ale incendiilor se stabilesc niveluri de risc de incendiu pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de incendiu şi construcţii/instalaţii tehnologice, care se precizează în mod obligatoriu în documentaţiile tehnice şi în planurile de intervenţie la incendiu, potrivit reglementărilor tehnice.
SECŢIUNEA 7:Evaluarea riscurilor de incendiu
Art. 28
(1)Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu identificat cu un nivel limită prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.
Art. 29
La evaluarea riscului de incendiu se iau în considerare factori ca:
a)sursele de aprindere, precum şi măsurile prevăzute pentru diminuarea pericolului de incendiu;
b)iniţierea şi dezvoltarea incendiilor;
c)influenţa sistemelor de securitate la incendiu, eficacitatea şi fiabilitatea acestora în reducerea consecinţelor;
d)limitarea propagării fumului - sisteme evacuare a fumului şi de presurizare pe căile de evacuare;
e)sisteme de alarmare-alertare în caz de incendiu;
f)asigurarea intervenţiei serviciilor pentru situaţii de urgenţă;

Art. 30
Pe baza unor criterii de evaluare a gravităţii consecinţelor incendiului şi prin impunerea unor limite de acceptabilitate a acestora, se pot stabili 3 domenii caracteristice ale riscului de incendiu:
a)domeniul riscului neglijabil, asociat, de regulă, începuturilor de incendiu/cu consecinţe de gravitate neglijabilă, rare şi foarte rare/cu probabilitate redusă, respectiv foarte redusă de producere;
b)domeniul riscului acceptabil, aferent incendiilor minore frecvente/cu probabilitate ridicată de producere sau incendiilor majore/cu consecinţe de gravitate ridicată rare şi foarte rare;
c)domeniul riscului inacceptabil, aferent incendiilor majore posibile sau frecvente/cu probabilitate de producere care nu poate fi neglijată.
Art. 31
În situaţiile în care riscul de incendiu existent depăşeşte limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilităţii de iniţiere a incendiului şi/sau a nivelului de gravitate a consecinţelor, prin măsuri de prevenire, respectiv prin măsuri de protecţie, care au ca scop limitarea, localizarea şi lichidarea incendiului, precum şi limitarea şi/sau înlăturarea consecinţelor acestuia. Modelul grafic privind încadrarea riscului de incendiu în domeniul acceptabil este prevăzut în anexa nr. 5 la prezenta metodologie.
SECŢIUNEA 8:Controlul riscurilor de incendiu
Art. 32
(1)Controlul riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul măsurilor tehnice şi organizatorice destinate menţinerii sau reducerii riscurilor în limitele de acceptabilitate stabilite.
(2)În ordinea adoptării lor, măsurile prevăzute la alin. (1) sunt: stabilirea priorităţilor de acţiune, implementarea măsurilor de control, gestionarea şi monitorizarea riscurilor.
Art. 33
(1)Stabilirea priorităţilor de acţiune reprezintă procesul de adoptare a deciziilor referitoare la categoriile de risc asupra cărora este prioritar să se acţioneze.
(2)La stabilirea priorităţilor de acţiune se vor avea în vedere criteriile utilizate la evaluarea riscurilor de incendiu, respectiv probabilitatea de apariţie şi gravitatea consecinţelor incendiilor.
Art. 34
Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin:
a)asigurarea unei examinări sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc;
b)stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi a persoanelor interesate;
c)stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
d)asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia;
e)reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor preliminate;
f)actualizarea permanentă a listei cu substanţele periculoase utilizate în activitatea de producţie.
SECŢIUNEA 9:Monitorizarea riscului de incendiu
Art. 35
Monitorizarea riscurilor de incendiu reprezintă ansamblul activităţilor de fundamentare, elaborare şi implementare a unei strategii coerente de prevenire, de limitare şi combatere a riscurilor de incendiu, incluzând şi procesul de supraveghere a modului de desfăşurare a etapelor referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor, de analizare a eficienţei măsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obţinute şi de luare a deciziilor care se impun.
SECŢIUNEA 10:Documentaţia întocmită în urma procesului de identificare şi evaluare a riscurilor de incendiu
Art. 36
(1)Documentaţia întocmită în urma procesului de identificare şi evaluare a riscurilor de incendiu cuprinde următoarele:
a)scopurile analizei;
b)stabilirea sistemului/procesului supus evaluării;
c)natura pericolelor de incendiu determinate de funcţiuni, activităţi şi/sau procese tehnologice;
d)stabilirea limitei/limitelor de acceptabilitate;
e)identificarea pericolelor de incendiu;
f)metoda/metodele utilizată/utilizate pentru analizarea probabilităţii şi consecinţelor, precum şi adecvarea acestora la sistemul/procesul supus analizei;
g)banca de date utilizată;
h)estimarea şi cuantificarea;
i)evaluarea;
j)concluzii, recomandări, măsuri de reducere sub nivelul/limita de acceptabilitate.
(2)Documentaţia stabileşte, totodată, condiţiile în care evaluarea de risc este validă, precum şi tipurile de modificări în sistem/proces care necesită o nouă evaluare de risc.