Secţiunea 1 - Definiţii - Legea 590/2003 privind tratatele

M.Of. 23

În vigoare

Versiune de la: 12 Ianuarie 2004

SECŢIUNEA 1:Definiţii

Pentru scopurile prezentei legi, prin:

a)tratat se înţelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaţii juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internaţional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;

b)încheierea tratatelor se înţelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activităţi care trebuie desfăşurate, precum şi ansamblul de proceduri şi reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să intre în vigoare pentru România;

c)parafare se înţelege aplicarea iniţialelor numelor reprezentanţilor părţilor la negociere, în vederea autentificării, cu caracter provizoriu, a textului convenit sau adoptat în urma negocierilor;

d)semnare ad referendum se înţelege etapa facultativă a încheierii tratatelor, care constă în semnarea cu menţiunea ad referendum a unui tratat de către reprezentanţii părţilor prezente la negociere, în vederea fixării cu caracter provizoriu a textului convenit sau adoptat în urma negocierii;

e)depline puteri se înţelege documentul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe, semnat de ministrul afacerilor externe şi învestit cu sigiliul de stat, potrivit reglementărilor şi practicii internaţionale, care consemnează aprobarea pentru participarea la negocieri, pentru semnarea tratatelor la nivel de stat sau de Guvern ori pentru participarea delegaţiilor române la reuniuni internaţionale;

f)ratificare se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei legi de ratificare de către Parlament sau, în condiţiile legii, prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului;

g)aprobare se înţelege modalitatea de exprimare a consimţământului de a deveni parte la un tratat care a fost semnat de partea română, prin adoptarea unei hotărâri de aprobare de către Guvern;

h)aderare se înţelege modalitatea prin care se exprimă consimţământul de a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea română;

i)acceptare se înţelege modalitatea prin care se exprimă consimţământul de a deveni parte la un tratat multilateral care nu a fost semnat de partea română şi care prevede expres această modalitate;

j)rezervă se înţelege declaraţia unilaterală, oricare ar fi conţinutul sau denumirea sa, formulată cu ocazia semnării, ratificării, aprobării, aderării sau acceptării unui tratat multilateral, prin care se urmăreşte modificarea sau excluderea efectelor juridice ale anumitor prevederi ale acestuia pentru partea română, dacă tratatul nu interzice asemenea rezerve şi ele sunt conforme dreptului internaţional; pentru a produce efecte, rezervele formulate la semnare trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare;

k)declaraţie se înţelege menţiunea formulată cu ocazia semnării, ratificării, aprobării, aderării sau acceptării unui tratat multilateral, prin care se interpretează unele prevederi ale tratatului de către partea română sau prin care partea română efectuează notificările cerute de tratat; declaraţiile formulate la semnare trebuie confirmate la ratificare sau la aprobare;

l)instrument de ratificare, aderare, acceptare sau aprobare se înţelege documentul prin care se consemnează ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatelor;

m)elemente de identificare a tratatului se înţelege, în cazul tratatelor bilaterale, titlul acestora, data şi locul semnării, iar în cazul tratatelor multilaterale, titlul acestora, data şi locul adoptării şi/sau deschiderii spre semnare;

n)denunţare, renunţare, retragere se înţelege actul unilateral prin care partea română îşi manifestă voinţa de a nu mai fi legată prin tratat, conform dreptului internaţional;

o)contract de stat se înţelege o înţelegere încheiată de către statul sau Guvernul român, precum şi de ministere sau alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu alt stat, guvern, organizaţie internaţională, respectiv cu instituţii financiare sau alte entităţi ce nu au calitatea de subiect de drept internaţional în domeniul economic, comercial, financiar şi în alte domenii şi care nu este guvernată de dreptul internaţional public.