Capitolul vii - Răspunderea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea - Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice
M.Of. 1197
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
CAPITOLUL VII:Răspunderea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea
Art. 82
Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea răspunde civil, disciplinar, administrativ şi penal, după caz, în condiţiile legii.
Art. 83
Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea răspunde disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru comportările care dăunează intereselor serviciului sau prestigiului justiţiei.
Art. 84
Constituie abateri disciplinare:
a)întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor;
b)absenţele nemotivate de la serviciu, precum şi încălcarea dispoziţiilor din regulamentele privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea, referitoare la programul de lucru;
c)intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale, ale membrilor familiilor lui sau ale altor persoane, precum şi orice ale imixtiuni în activitatea judecătorilor sau a procurorilor;
d)atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de judecători şi procurori, faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau orice altă persoană cu care intră în relaţii;
e)nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
f)nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează modul de comunicare faţă de terţe persoane a datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea instanţelor judecătoreşti;
g)manifestări care aduc atingere demnităţii sau probităţii profesionale;
h)refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce îi revine potrivit legii şi regulamentelor privind organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea ori alte atribuţii stabilite de conducătorii instanţelor judecătoreşti sau ai parchetelor de pe lângă acestea;
i)neglijenţa gravă ori neglijenţe repetate în rezolvarea lucrărilor;
j)încălcarea incompatibilităţilor şi a interdicţiilor prevăzute de lege;
k)omisiunea gravă de a-şi îndeplini atribuţiile ce îi revin potrivit legii;
l)nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.
Art. 85
(1)Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a)avertismentul;
b)reducerea cu 5 - 15% a salariului şi/sau a indemnizaţiei de conducere, pe o durată de 1 -3 luni;
c)retrogradarea în gradul profesional sau treapta profesională în cadrul aceleiaşi funcţii, pe o durată de 1-3 luni;
d)revocarea din funcţia de conducere ocupată;
e)mutarea disciplinară la o altă instanţă sau parchet din circumscripţia teritorială a aceleiaşi curţi de apel sau, după caz, a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel, pe o durată de 1-3 luni;
f)excluderea din profesie.
(2)În cazul nerespectării prevederilor cuprinse în Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, conducătorul instanţei sau al parchetului care aplică sancţiunea poate dispune ca, pe lângă sancţiunea disciplinară aplicată, acesta să urmeze cursuri de deontologie a profesiei organizate de Şcoala Naţională de Grefieri.
Art. 86
(2)Sancţiunile prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. b)-f) se aplică de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau al Departamentului Naţional Anticorupţie ori, după caz, de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea cel sancţionat.
(1)Sancţiunea prevăzută la art. 85 alin. (1) lit. a) se aplică de conducătorul instanţei sau al parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea cel sancţionat.
(2)Sancţiunile prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. b)-f) se aplică de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau al Departamentului Naţional Anticorupţie ori, după caz, de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea cel sancţionat.Art. 87
(2)Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile şi se efectuează prin judecători sau procurori desemnaţi de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Departamentului Naţional Anticorupţie ori, după caz, de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Cercetarea prealabilă se finalizează printr-un act de constatare.
(1)În cazul în care există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, conducătorii instanţelor judecătoreşti sau ai parchetelor de pe lângă acestea, prevăzuţi la art. 86, vor dispune efectuarea cercetării prealabile.
(2)Cercetarea prealabilă este obligatorie în toate cazurile şi se efectuează prin judecători sau procurori desemnaţi de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Departamentului Naţional Anticorupţie ori, după caz, de preşedintele curţii de apel sau de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Cercetarea prealabilă se finalizează printr-un act de constatare.(3)[textul din Art. 87, alin. (3) din capitolul VII a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. I, punctul 47. din Legea 17/2006]
(4)În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice date concludente.
(5)Citarea şi ascultarea persoanei în cauză şi verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii.
(6)Refuzul persoanei cercetate de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării.
Art. 88
(1)Pe perioada cercetării prealabile, conducătorul instanţei sau parchetului prevăzut la art. 86 va putea dispune, în raport cu gravitatea faptei, suspendarea din funcţie a persoanei în cauză.
(1)Pe perioada cercetării prealabile, conducătorul instanţei sau parchetului prevăzut la art. 86 va putea dispune, în raport cu gravitatea faptei, suspendarea din funcţie a persoanei în cauză.(2)Persoana cercetată poate contesta această măsură în termen de 30 de zile de la data comunicării, la tribunalul de muncă şi asigurări sociale în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul.
Art. 89
(1)Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de 30 de zile de la data înregistrării actului de constatare la cabinetul conducătorului instanţei sau al parchetului competent să aplice sancţiunea, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii abaterii disciplinare.
(2)Sancţiunile disciplinare se aplică prin decizie emisă în formă scrisă, în termenul prevăzut la alin. (1), şi se comunică persoanei sancţionate în cel mult 5 zile de la data emiterii; decizia produce efecte de la data comunicării.
(3)Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancţionat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancţionat în timpul cercetării disciplinare prealabile ori motivele pentru care persoana nu a fost citată sau ascultată;
d)temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
e)termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;
f)instanţa competentă la care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.
(4)Decizia de sancţionare poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul de muncă şi asigurări sociale în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul contestatorul.
(5)Contestaţia formulată potrivit alin. (4) nu suspendă executarea. La cererea contestatorului, tribunalul poate dispune suspendarea executării.