Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 466/2004 privind Statutul asistentului social

M.Of. 1088

În vigoare

Versiune de la: 26 Iunie 2023

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Prezenta lege reglementează Statutul asistentului social în România, precizând rolul Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, denumit în continuare Colegiul, în apărarea intereselor profesionale ale membrilor săi.

Art. 2

(1)Pot fi asistenţi sociali următoarele persoane:

a)cetăţenii români;

b)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spaţiul Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene;

c)cetăţenii statelor terţe cu care România are acorduri bilaterale de reciprocitate şi care au reşedinţa temporară sau permanentă în România.

(2)Titlul de asistent social poate fi deţinut de:

a)persoana care a obţinut diploma de licenţă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani, acreditată conform legii;

b)persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu, forma de scurtă durată, 3 ani, acreditată conform legii;

c)persoana care deţine diploma de asistent social echivalată conform legii;

d)persoana care deţine diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană.

(3)În cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state ale Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, recunoaşterea diplomei de asistent social obţinută în unul dintre statele menţionate va fi efectuată conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi diplomelor obţinute de cetăţenii români în unul dintre aceste state.

(5)Titlul de asistent social nu poate fi obţinut de persoana care se găseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezenta lege.

Art. 3

(1)Asistentul social pune în practică cunoştinţele, normele şi valorile asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţă persoanelor sau comunităţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaţia o impune.

(2)Asistentul social participă activ la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional, promovând bunăstarea socială.

(3)Asistentul social desfăşoară în principal următoarele tipuri generale de activităţi:

a)identifică segmentul de populaţie ce face obiectul activităţilor de asistenţă socială;

b)identifică şi evaluează problemele socioumane dintr-o anumită regiune, comunitate sau localitate;

c)dezvoltă planuri de acţiune, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii specializate specifice domeniului;

d)sensibilizează opinia publică şi o informează cu privire la problematica socială;

e)stabileşte modalităţile concrete de acces la prestaţii şi servicii specializate de asistenţă socială pe baza evaluării nevoilor;

f)dezvoltă programe de cercetare ştiinţifică şi formare profesională.

(4)Tipurile de activităţi prevăzute la alin. (3) pot fi modificate şi completate la propunerea Colegiului, în conformitate cu prevederile legale.

(5)Instituţiile şi organismele publice sau private, abilitate prin lege să desfăşoare activităţi de asistenţă socială, au obligaţia de a asigura realizarea activităţilor prevăzute la alin. (3) de către asistenţi sociali sau sub îndrumarea directă a acestora.

Art. 4

Asistentul social respectă valorile şi principiile etice referitoare la furnizarea serviciilor de calitate, justiţia socială, demnitatea şi unicitatea persoanei, autonomia persoanei, dezvoltarea relaţiilor umane şi dezvoltarea profesională permanentă, în vederea creşterii calităţii intervenţiei sociale.

Art. 5

Asistentul social îşi poate desfăşura activitatea în regim salarial sau independent, cu drept de liberă practică:

a)în sectorul public, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare;

b)în sectorul privat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, a prevederilor regulamentelor societăţii sau organizaţiei respective.