Secţiunea 1 - Practici comerciale înşelătoare - Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

M.Of. 899

În vigoare
Versiune de la: 28 Mai 2022
SECŢIUNEA 1:Practici comerciale înşelătoare
Art. 5
Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.
Art. 6
(1)O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
a)existenţa sau natura produsului;
b)principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
c)perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura desfăşurării vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect;
d)preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului;
e)necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării;
f)natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense şi distincţii primite;
g)drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina.
(2)O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. În acest caz, acţiunea înşelătoare este determinată de:
a)orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
b)nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:
(i)angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat;
(ii)acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.
c)orice activitate de comercializare a unui bun, ca fiind identic cu un bun comercializat în alte state membre ale Uniunii Europene, deşi bunul respectiv are o compoziţie sau caracteristici semnificativ diferite, cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de factori legitimi şi obiectivi probat cu documente concludente.

Art. 61
În cazul unei activităţi de comercializare a unui bun pe teritoriul României ca fiind identic cu un bun comercializat în alte state membre ale Uniunii Europene, deşi bunul respectiv are o compoziţie sau caracteristici semnificativ diferite, justificată de factori legitimi şi obiectivi, printre care cerinţe juridice naţionale, disponibilitatea sau caracterul sezonier al materiilor prime, strategiile voluntare menite să îmbunătăţească accesul la alimente sănătoase şi nutritive, precum şi dreptul comerciantului de a oferi bunuri de aceeaşi marcă în ambalaje cu o greutate sau un volum diferit pe pieţe geografice diferite, comercianţii au obligaţia de a pune la dispoziţia consumatorilor informaţii cu privire la aceste situaţii, într-un mod care să le permită accesul la acestea, cu privire la diferenţierea bunurilor ca urmare a unor factori legitimi şi obiectivi, astfel încât această diferenţiere să poată fi identificată de către consumatori.

Art. 7
(1)O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(2)O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(3)În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu omisiune înşelătoare, se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.
(4)În cazul unei invitaţii de a cumpăra, următoarele informaţii sunt considerate esenţiale, dacă nu rezultă deja din context:
a)caracteristicile principale ale produsului, ţinând cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;
b)sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care acţionează pe seama altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
c)preţul cu toate taxele incluse sau, dacă preţul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ţinând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;
d)modalităţile de plată, livrare şi executare, dacă acestea diferă de condiţiile cerute de diligenţa profesională;

e)pentru produsele şi tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea acestui drept.
f)pentru produsele oferite pe pieţele online, informaţia dacă partea terţă care oferă produsele este sau nu un comerciant, pe baza declaraţiei respectivei părţi terţe faţă de furnizorul de piaţă online.

(41)În situaţia în care se oferă consumatorilor posibilitatea de a căuta produse oferite de diferiţi comercianţi sau de consumatori pe baza unei căutări sub formă de cuvinte-cheie, fraze sau alte date de intrare, indiferent de locul în care se încheie tranzacţiile în cele din urmă, sunt considerate esenţiale informaţiile generale, puse la dispoziţie într-o secţiune specifică a interfeţei online care este direct şi uşor accesibilă de pe pagina unde sunt prezentate rezultatele căutării, privind principalii parametri de stabilire a ierarhiei produselor prezentate consumatorului ca urmare a căutării efectuate şi privind importanţa relativă a acestor parametri, prin raportare la alţi parametri, reprezentând criterii generale sau procese sau orice semnale specifice încorporate în algoritmi ori în orice alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu ierarhia rezultatelor.
(42)Prevederile alin. (41) nu se aplică furnizorilor de motoare de căutare online, astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 6 din Regulamentul (UE) 2019/1.150 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echităţii şi a transparenţei pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online.

(5)Informaţiile prevăzute în legislaţie, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esenţiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă în anexa nr. 2.
(6)Comerciantul oferă acces consumatorilor la toate recenziile privind produsele şi indică dacă şi modul în care acesta garantează faptul că recenziile publicate provin de la consumatorii care au utilizat sau au achiziţionat efectiv produsul, acestea fiind considerate informaţii esenţiale.