Secţiunea 1 - Obligaţiile statului român solicitat - Legea 296/2001 privind extradarea

M.Of. 326

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 18 Iunie 2001

SECŢIUNEA 1:Obligaţiile statului român solicitat

(1)Partea română va face cunoscută de urgenţă părţii solicitante, pe calea prevăzută la art. 24 alin. (1), soluţia adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată un extras de pe decizia definitivă.

(2)Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată.

(3)În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul şi data predării, precum şi asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana reclamată.

(4)Locul predării va fi, de regulă, un punct de frontieră al statului român. Ministerul de Interne al României va asigura predarea, comunicând apoi despre aceasta Ministerului Justiţiei. Persoana extrădată este predată şi preluată sub escortă.

(5)Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana reclamată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.

(6)În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei supuse extrădării, statul interesat va informa despre aceasta celălalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile.

Art. 46: Reextrădarea

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată ori de la executarea pedepsei şi se întoarce pe teritoriul statului român, ea va putea fi din nou extrădată. În acest caz, la cererea de extrădare nu se mai anexează actele prevăzute la art. 24 alin. (2), dar se dau asigurări pentru caz de reciprocitate.

Art. 47: Predarea amânată sau condiţionată

(1)Statul român va putea, după ce va fi acceptat extrădarea, să amâne predarea extrădatului, dacă acesta este învinuit sau inculpat în faţa autorităţilor judiciare române, ori are de executat în România o pedeapsă pentru o altă infracţiune decât cea pentru care s-a cerut şi s-a acordat extrădarea.

(2)În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar când s-a pronunţat o hotărâre de condamnare privativă de libertate, numai după ce pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată.

(3)În cazul în care amânarea extrădării ar putea atrage împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale în statul solicitant sau ar crea în acel stat mari dificultăţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrădarea temporară, sub condiţia expresă ca persoana extrădată să fie retrimisă statului român de îndată după efectuarea actelor procesuale pentru care s-a admis extrădarea temporară.

Art. 48: Remiterea de obiecte

(1)La cererea statului solicitant statul român va reţine şi va remite, în măsura permisă de legea română, obiectele care:

a)pot fi folosite ca elemente doveditoare;

b)provenind din infracţiune, au fost găsite în momentul arestării în posesia persoanei reclamate a fi extrădate ori au fost descoperite ulterior.

(2)Remiterea obiectelor la care se referă alin. (1) se va efectua chiar şi în cazul în care extrădarea, care a fost deja admisă, nu ar putea avea loc ca urmare a morţii sau evadării persoanei reclamate.

(3)Când obiectele prevăzute la alin. (1) sunt susceptibile să fie sechestrate sau confiscate pe teritoriul statului român solicitat, acesta va putea, în vederea unei proceduri penale în curs la autorităţile sale judiciare, să le păstreze temporar sau să le remită sub condiţia restituirii. Se va lua în considerare şi dreptul victimei infracţiunii de a obţine restituirea rapidă a obiectelor indisponibilizate.

(4)Rămân totuşi rezervate drepturile pe care statul român sau terţii le-ar fi dobândit asupra acestor obiecte. Dacă asemenea drepturi există, obiectele se vor restitui, la terminarea procesului, cât mai curând cu putinţă şi fără cheltuieli, statului solicitat.

Art. 49: Tranzitul

(1)Tranzitul prin teritoriul statului român solicitat se va încuviinţa la cerere, adresată pe calea prevăzută la art. 24 alin. (1), cu condiţia să nu fie vorba despre o infracţiune considerată de România ca având un caracter politic ori militar, ţinându-se seama de prevederile art. 9 şi 10.

(2)Tranzitul unui resortisant român, în înţelesul art. 5 alin. (1) lit. a) şi b), va fi refuzat.

(3)Sub rezerva dispoziţiilor alin. (4), prezentarea documentelor prevăzute la art. 24 alin. (2) este necesară.

(4)În cazul în care va fi folosită calea aeriană, se vor aplica următoarele dispoziţii:

a)când nu este prevăzută o aterizare, statul solicitant va înştiinţa statul român despre survolul teritoriului României şi îi va atesta existenţa unuia dintre documentele prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. a). În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie prevăzute de art. 33, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formală de tranzit;

b)când este prevăzută o aterizare, statul solicitant va adresa o cerere formală de tranzit.

(5)Tranzitul persoanei extrădate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde ar fi motive să se creadă că viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţată pentru motive legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice.