Capitolul vii - Dispoziţiuni finale - Legea 2908/1921 pentru infranarea vagabondajului si cersetoriei si pentru protectiunea copiilor
M.Of. 76
În vigoare Versiune de la: 9 Iulie 1921
CAPITOLUL VII:Dispoziţiuni finale
Art. 33
Orice cerşetor internat într-un ospiciu pentru infirmi şi neputincioşi, după o şedere de cel puţin un an, va putea cere asistenţei sociale a fi pus în libertate dacă va justifica că a dobândit mijloace suficiente de existenţă, sau că altcineva îşi ia obligaţiunea formală a îngriji de dânsul spre a nu-l lăsa să mai cerşească.
Cel pus astfel în libertate, de va fi prins din nou cerşind, se va interna a doua oară şi nu va mai avea dreptul a cere punerea în libertate.
Art. 34
Asistenţa socială poate pune în libertate pe orice individ internat într-o şcoală de îndreptare sau ocrotire pentru minori, dacă va judeca că internarea lui nu mai este necesară.
Art. 35
Toţi cei prevăzuţi la art. 33 şi 34, dacă prin orice mijloace, altele decât cele indicate de aceste articole, vor reuşi să-şi recapete libertatea, vor fi urmăriţi şi internaţi din nou, fără a mai putea avea în viitor beneficiul liberării prevăzut la art. 33 şi 34.
Art. 36
Paza tuturor instituţiunilor menţionate la art. 8 din prezenta lege cade în sarcina autorităţilor militare.
Corpurile de trupă, la intervenirea direcţiei generale a asistenţei sociale, sunt obligate a da efectivele suficiente pentru a face oriunde paza cerşetorilor şi vagabonzilor cari execută lucrări de orice fel.
Art. 37
Data punerii în aplicare a prezentei legi se va determina de ministerul muncii printr-o deciziune ministerială.
Deciziunea va arăta dacă legea urmează a se aplica deodată în întreaga ţară, sau treptat în diferitele judeţe.