Capitolul v - Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate - Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 627

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Mai 2010
CAPITOLUL V:Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate
Art. 57: Dispoziţii generale privind munca prestată
(1)Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului şi a celor desfăşurate în caz de calamitate.
(2)Persoanelor condamnate la pedepse cu privare de libertate li se poate cere să muncească în funcţie de aptitudinea lor fizică şi mentală şi de sfatul medicului.

(21)Persoanele condamnate, pe bază de voluntariat, pot presta muncă în orice loc din interiorul sau exteriorul penitenciarului, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

(3)Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate, care au împlinit vârsta de 15 ani, pot presta o muncă potrivită cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, numai la cererea acestora şi cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, dacă nu le este periclitată sănătatea.
(4)Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate, care au împlinit vârsta de 16 ani, pot presta o muncă numai la cererea acestora.
(5)Persoanele condamnate care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei pot presta o muncă numai la cererea acestora.
(6)Folosirea la muncă a fiecărei persoane condamnate se face numai cu avizul medicului penitenciarului.
(7)Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător.
(8)Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
(9)Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sunt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(10)Este asimilată muncii prestate de persoanele condamnate participarea acestora la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională.
Art. 58: Munca prestată în cazuri speciale
Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an, precum şi minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate nu pot presta munca în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi.
Art. 59: Durata muncii prestate
(1)Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână.
(2)Pentru persoanele prevăzute în art. 58, durata zilei de muncă nu poate depăşi 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână.
(3)Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe baza acordului scris al acestora, pot presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe săptămână, acordându-li-se drepturile băneşti cuvenite pentru acest program de muncă.
(4)Munca în timpul nopţii poate fi prestată cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe săptămână.
(5)Persoanele condamnate care muncesc beneficiază de două zile consecutive pe săptămână pentru odihnă.

Art. 60: Regimul de prestare a muncii
(1)Munca persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate în penitenciare se realizează:
a)în regim de prestări de servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul ori exteriorul penitenciarului;
b)în regie proprie;
c)în interesul penitenciarului, pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
d)în caz de calamitate.
(2)Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu operatori economici, persoane fizice sau persoane juridice, interesaţi în folosirea la muncă a persoanelor condamnate.
Art. 61: Plata muncii prestate
(1)Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.
(2)Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie, în raport cu programul de muncă.
(3)[textul din Art. 61, alin. (3) din titlul IV, capitolul V a fost abrogat la 22-mai-2010 de Art. I, punctul 26. din Legea 83/2010]
Art. 62: Repartizarea veniturilor
(1)Veniturile prevăzute în art. 61 se încasează de către administraţia penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate şi se repartizează după cum urmează:
a)40% din venit revin persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 75% din acesta, iar 25% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat, împreună cu dobânda aferentă, în momentul punerii în libertate;

b)60% din venit revin Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice;

c)administraţia penitenciarului are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării pedepsei.

(2)În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile.
Art. 63: Recuperarea pagubelor
(1)Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă.
(2)Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se repară pe baza ordinului de imputare emis de către directorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu.
(3)Împotriva ordinului de imputare persoana condamnată poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul.
(4)Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
(5)Sumele stabilite şi avansate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (5) se reţin din cota de 25% din cea de 40% consemnată pe numele persoanei condamnate conform art. 62 alin. (1) lit. a). Pentru diferenţa rămasă neachitată, dacă aceasta nu este plătită de persoana condamnată până la liberarea din penitenciar, Administraţia Naţională a Penitenciarelor emite ordin de imputare care constituie titlu executoriu. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.