Capitolul iii - Condiţiile de detenţie - Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 627

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 22 Mai 2010
Arată norme de aplicare
CAPITOLUL III:Condiţiile de detenţie
Art. 29: Primirea persoanelor condamnate
(1)Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după ce li se stabileşte identitatea.
(2)Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate.
(3)Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de majori.
(4)Imediat după primirea persoanei condamnate, administraţia penitenciarului are obligaţia să comunice persoanei desemnate de persoana condamnată locul unde aceasta este deţinută.
(5)Comunicarea prevăzută în alin. (4) se face în scris sau telefonic, iar efectuarea acesteia se consemnează într-un proces-verbal.
Art. 30:
[textul din Art. 30 din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 22-mai-2010 de Art. I, punctul 11. din Legea 83/2010]
Art. 31: Transferarea persoanelor condamnate
(1)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activităţii unui organ judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de directorul penitenciarului, iar în cazul persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeaşi perioadă de timp, transferarea temporară se dispune de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Dispoziţiile art. 29 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(4)Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 5 zile, a minorilor care execută măsura educativă a internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ.
(5)De asemenea, este interzisă transferarea pentru o perioadă mai mare de 5 zile a minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate, în alte penitenciare decât cele pentru minori şi tineri.
(6)[textul din Art. 31, alin. (6) din titlul IV, capitolul III a fost abrogat la 22-mai-2010 de Art. I, punctul 12. din Legea 83/2010]
Art. 32: Modul de executare a pedepselor privative de libertate de către femei şi minori
(1)Femeile condamnate la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi.
(2)Minorii şi tinerii condamnaţi la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale.
Art. 33: Cazarea persoanelor condamnate
(1)Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.
(2)Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
(3)Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat.
(4)Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
Art. 34: Ţinuta persoanelor condamnate
(1)Persoanele condamnate poartă ţinută civilă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.
(2)În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală şi nici de mijloace financiare suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului.

Art. 35: Alimentaţia persoanelor condamnate
(1)Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei.
(2)Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, după consultarea unor specialişti în nutriţie.
Art. 36: Refuzul de hrană
(1)În situaţia în care o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate refuză să primească hrana, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la sesizarea directorului penitenciarului, are obligaţia să audieze de îndată persoana condamnată şi să îi solicite o declaraţie scrisă pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărâri. Dacă persoana condamnată refuză să dea declaraţie, se consemnează aceasta într-un proces-verbal întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
(2)După audierea persoanei condamnate, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate dispune măsurile legale care se impun sau face propuneri în acest sens directorului penitenciarului.
(3)Directorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată care refuză să primească hrana să fie transferată în infirmeria penitenciarului, unde este ţinută sub supravegherea atentă a personalului medical care asigură persoanei condamnate asistenţa medicală corespunzătoare astfel încât viaţa acesteia să nu fie pusă în pericol.
(4)Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraţie scrisă şi semnată de persoana condamnată, dată în prezenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Art. 37: Imobilizarea persoanelor condamnate
(1)Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real şi concret în următoarele cazuri:
a)pentru a împiedica evadarea sau actele violente ale deţinuţilor;
b)pentru a întrerupe acţiunile de vătămare corporală a altei persoane sau a sa ori de distrugere a unor bunuri.
(2)Este interzisă imobilizarea cu lanţuri a persoanelor condamnate, iar imobilizarea cu cătuşe, cămăşi de forţă sau alte forme de imobilizare a corpului este permisă doar în situaţii excepţionale.
(3)Folosirea mijloacelor de constrângere trebuie să fie proporţională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară şi doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului şi să nu aibă niciodată caracterul unei sancţiuni.
(4)Utilizarea mijloacelor de constrângere trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi de îndată adusă la cunoştinţă directorului.
(5)Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere se comunică de îndată judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, cu arătarea detaliată a faptelor care le-au determinat.