Art. 25. - Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - Republicată
M.Of. 159
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2024
Art. 25 
(1)Misiunile diplomatice şi consulare străine pot sesiza autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi Inspectoratul General pentru Imigrări despre situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autorităţile române se autosesizează, acestea solicită Inspectoratului General pentru Imigrări informaţii cu privire la statutul copiilor şi, dacă nu sunt solicitanţi de azil sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România, înştiinţează de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.
(2)În situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care a fost identificat copilul, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Inspectoratului General pentru Imigrări, va solicita instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului în condiţiile prezentei legi.
(1)Misiunile diplomatice şi consulare străine pot sesiza autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi Inspectoratul General pentru Imigrări despre situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autorităţile române se autosesizează, acestea solicită Inspectoratului General pentru Imigrări informaţii cu privire la statutul copiilor şi, dacă nu sunt solicitanţi de azil sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România, înştiinţează de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.(2)În situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care a fost identificat copilul, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Inspectoratului General pentru Imigrări, va solicita instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului în condiţiile prezentei legi.