Art. 39. - Art. 39: Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate - Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 514

În vigoare
Versiune de la: 10 Mai 2024
Art. 39: Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate
(1)Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de către comisia prevăzută la art. 32 la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină şi observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
(2)La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:
a)durata pedepsei privative de libertate;
b)gradul de risc al persoanei condamnate;
c)antecedentele penale;
d)vârsta şi starea de sănătate ale persoanei condamnate;
e)conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare;
f)nevoile identificate şi abilităţile persoanei condamnate, necesare includerii în programe educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială;
g)disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă şi de a participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională.
(3)Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-a comunicat decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
(4)Plângerea nu suspendă executarea hotărârii comisiei.
(5)Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deţinere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(6)Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea în termen de 10 zile de la data primirii acesteia şi pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluţii:
a)admite plângerea şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 32;
b)respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;
c)ia act de retragerea plângerii.
(7)Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia.
(8)Încheierea este executorie de la data comunicării către administraţia penitenciarului.
(9)Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a stabilit regimul de executare.
(10)Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
(11)Contestaţiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunţat încheierea.
(12)Contestaţiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
(13)Contestaţia nu suspendă executarea încheierii.
(14)Contestaţia se judecă, în şedinţă publică, cu citarea persoanei condamnate şi a administraţiei penitenciarului.
(15)Persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot depune memorii şi concluzii scrise.
(16)Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanţei, în acest caz fiind audiată.
(17)Asistenţa juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului participă la judecată, aceştia pun concluzii.
(18)Instanţa se pronunţă prin sentinţă definitivă, în şedinţă publică.
(19)Sentinţa se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului.