Capitolul ii - Siguranţa penitenciarelor - Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 514

În vigoare

Versiune de la: 10 Mai 2024

CAPITOLUL II:Siguranţa penitenciarelor

(1)Siguranţa deţinerii se referă la totalitatea activităţilor desfăşurate de administraţia penitenciarului în scopul impunerii unor restricţii în ceea ce priveşte libertatea de mişcare a deţinuţilor, astfel încât să prevină săvârşirea de noi infracţiuni, să fie împiedicată sustragerea lor de la executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, precum şi pentru protejarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii acestora, a personalului locului de deţinere şi a oricăror altor persoane.

(2)Activităţile desfăşurate de administraţia penitenciarului pentru realizarea siguranţei deţinerii constau în luarea măsurilor de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, în scopul menţinerii ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor.

(3)Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(4)Penitenciarele dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, spaţiilor interioare şi căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(5)În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ministerul Afacerilor Interne acordă, la solicitare, sprijinul necesar.

Art. 16: Utilizarea mijloacelor de imobilizare

(1)Folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare nu este permisă decât în situaţii în care alte măsuri de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor nu au dat rezultate în una dintre următoarele situaţii:

a)pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării deţinuţilor;

b)pentru a proteja deţinuţii de autovătămare sau pentru a preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;

c)pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii deţinuţilor la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului locului de deţinere.

(2)Mijloacele de imobilizare ce pot fi folosite în scopul prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

(3)Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta este strict necesară.

(4)Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de imobilizare a deţinuţilor, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.

(5)Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul penitenciarului, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.

(6)Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menţinerea sau îndepărtarea mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenţei deţinuţilor în faţa acestora.

Art. 17: Măsuri în caz de evadare

(1)În cazul producerii unei evadări, în sensul art. 285 din Codul penal, administraţia penitenciarului anunţă de îndată organele competente ale Ministerului Afacerilor Interne pentru luarea măsurilor în vederea urmăririi şi prinderii deţinutului, furnizând acestora datele şi informaţiile necesare.

(2)Personalul locului de deţinere poate desfăşura activităţi de căutare a persoanei aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) pe o durată ce nu poate depăşi 24 de ore, cu excepţia situaţiilor în care există date precise, informaţii ori indicii despre aceasta.

Art. 18: Controlul antiterorist şi de specialitate la intrarea în locul de deţinere

(1)Toate persoanele şi bagajele aflate asupra acestora, precum şi mijloacele de transport care au acces în penitenciar sunt supuse controlului de specialitate şi antiterorist.

(2)Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în locul de deţinere şi pentru descoperirea şi ridicarea obiectelor interzise a se afla în posesia, folosinţa sau păstrarea deţinuţilor.

(3)Controlul antiterorist cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal, folosind mijloacele tehnice din dotare, pentru descoperirea de armament, muniţie, substanţe explozive, alte materiale sau subansamble care pot contribui la fabricarea de arme sau bombe artizanale.

(4)Accesul persoanelor şi al mijloacelor de transport în penitenciar se face cu acordul directorului acestuia, cu excepţia categoriilor de persoane stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), ale căror prerogative permit intrarea în penitenciar.

Art. 19: Percheziţionarea deţinuţilor

(1)Pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaţiilor de risc, precum şi pentru ridicarea obiectelor interzise, deţinuţii sunt supuşi percheziţiei.

(2)Percheziţia este acţiunea prin care se realizează un control amănunţit asupra deţinuţilor, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de deţinere şi tuturor locurilor unde aceştia au acces.

(3)Percheziţia se efectuează de către persoane de acelaşi sex cu deţinuţii percheziţionaţi şi în condiţii în care să nu fie afectată demnitatea deţinuţilor.

(4)Desfăşurarea percheziţiei corporale amănunţite se realizează cu respectarea dreptului persoanei percheziţionate la viaţa intimă.

(5)Percheziţiile asupra cavităţilor corporale ale deţinuţilor pot fi realizate numai de către personalul medical.

(6)Percheziţionarea bagajelor şi a bunurilor personale se face în prezenţa persoanei în cauză sau a altui deţinut, atunci când aceasta nu este prezentă.

(7)Tipurile percheziţiei, modalităţile de efectuare, asigurarea tehnico-materială necesară efectuării acesteia, precum şi documentele ce se întocmesc cu acest prilej se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3).

Art. 20: Confiscarea bunurilor şi sumelor de bani

(1)Bunurile interzise şi sumele de bani găsite asupra deţinuţilor, cu prilejul percheziţiilor, se confiscă. Bunurile confiscate se valorifică sau se distrug potrivit legii, iar sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.

(2)Procedura de valorificare şi de distrugere a bunurilor confiscate se stabileşte prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 21: Portul armelor de foc

(1)Portul şi uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este permis personalului care asigură paza penitenciarelor sau execută misiuni de pază şi escortare a deţinuţilor în afara penitenciarelor, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

(2)Portul şi uzul armelor de foc sau al altor arme neletale este interzis în sectorul de deţinere, astfel cum este definit prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, cu excepţia unor incidente critice definite în regulamentul prevăzut la art. 15 alin. (3), cazuri în care se delimitează vizibil un perimetru interior.

(3)În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, în condiţiile legii.

Art. 22: Recoltarea de probe biologice

În cazul în care există indicii că un deţinut a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat fără prescripţie medicală medicamente de natură a crea tulburări de comportament, directorul penitenciarului dispune, cu avizul judecătorului de supraveghere a privării de libertate, ca acesta să fie supus recoltării probelor biologice prin mijloace noninvazive ale corpului, în vederea testării, în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

Art. 23: Cazarea temporară în camera de protecţie şi supravegherea deţinuţilor prin intermediul camerelor de luat vederi

(1)Dacă există indicii că un deţinut intenţionează să recurgă la acte de autoagresiune sau de suicid, să rănească o altă persoană, să distrugă bunuri ori să tulbure în mod grav ordinea, directorul penitenciarului poate dispune ca acesta să fie cazat individual într-o încăpere anume destinată şi amenajată.

(2)Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este observat permanent prin intermediul camerelor de luat vederi.

(3)Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi luată până la încetarea stării care a generato, dar nu mai mult de 24 de ore.

(4)În ipoteza cazării în camera de protecţie pentru prevenirea autoagresiunii ori suicidului, personalul medical are obligaţia de a monitoriza şi evalua starea deţinutului, ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată la 4 ore.

(5)Pe perioada cazării în camera de protecţie, deţinutul este consiliat psihologic.

(6)Deţinuţii cazaţi în camera de protecţie iau masa şi îşi satisfac necesităţile fiziologice în alt spaţiu decât cel în care sunt cazaţi.

Art. 24: Deţinuţii care prezintă risc

Deţinuţilor care prezintă risc pentru siguranţa penitenciarului li se aplică măsuri de pază, supraveghere şi escortare sporite, fără a le fi afectate drepturile prevăzute de prezenta lege.

Art. 25: Cazarea pe durata cercetării disciplinare

Pe durata cercetării disciplinare, directorul penitenciarului poate dispune preventiv, din motive de siguranţă, cazarea într-un alt spaţiu de deţinere a deţinutului cercetat pentru comiterea unei abateri disciplinare.

Art. 26: Informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate

Folosirea mijloacelor de imobilizare şi a armamentului, cazarea temporară a deţinutului în camera de protecţie şi supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi sunt aduse, în scris, la cunoştinţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

Art. 27: Supravegherea electronică la distanţă

(1)Deţinuţii pot fi supravegheaţi electronic la distanţă.

(2)Categoriile de deţinuţi şi cazurile în care pot fi supravegheaţi electronic la distanţă se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 28: Protecţia martorilor ameninţaţi şi deţinuţilor vulnerabili

(1)Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului ameninţat sau vulnerabil, care execută o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate.

(2)Protecţia şi asistenţa deţinuţilor vulnerabili se asigură în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3)Criteriile privind vulnerabilitatea şi măsurile de protecţie se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 29: Audierile prin videoconferinţă

(1)În cazul în care un deţinut urmează să fie audiat în cadrul unei proceduri prevăzute de prezenta lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deţinutul, audierea poate avea loc prin videoconferinţă. În cazul în care un deţinut urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei proceduri prevăzute de prezenta lege, audierea poate avea loc prin videoconferinţă.

(2)Directorul penitenciarului în care se află deţinutul primeşte cererea de audiere şi este competent să dispună asupra datei de realizare a acesteia.

(3)Audierea prin videoconferinţă se desfăşoară potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(4)Dacă deţinutul este asistat de un apărător, ales sau numit din oficiu, administraţia penitenciarului va permite accesul acestuia în camera de videoconferinţă, alături de persoana pe care o reprezintă.

(5)Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi traducătorului sau interpretului.

(6)Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul deţinuţilor aflaţi în secţiile exterioare ale unui penitenciar, centre de reţinere şi arestare preventivă, centre educative sau centre de detenţie, precum şi în cazul altor proceduri judiciare din alte materii, în măsura în care audierea prin videoconferinţă este posibilă din punct de vedere tehnic.