Titlul iii - Executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă potrivit Codului penal - Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 513

În vigoare
Versiune de la: 21 Mai 2021
TITLUL III:Executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă potrivit Codului penal
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 43: Informarea instanţei de judecată
(1)Pentru stabilirea de către instanţa de judecată a obligaţiei prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 85 alin. (2) lit. b) şi art. 93 alin. (3) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, serviciile de probaţiune transmit Direcţiei de probaţiune informaţii specifice, în vederea centralizării acestora şi a publicării listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei şi a curţilor de apel.
(2)Lista prevăzută la alin. (1) cuprinde instituţiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunităţii şi tipurile de activităţi care pot face obiectul acesteia. Lista este inclusă în baza de date prevăzută la art. 20 alin. (6).
(3)La solicitarea serviciilor de probaţiune, instituţiile din comunitate vor comunica date în vederea includerii acestora în lista prevăzută la alin. (1), potrivit specificului activităţilor pe care le desfăşoară.
(4)Autorităţile publice locale sunt obligate să pună la dispoziţia serviciilor de probaţiune datele solicitate conform alin. (3), în termen de 7 zile. În caz de neexecutare, serviciile de probaţiune vor sesiza judecătorul delegat cu executarea. Necomunicarea datelor la solicitarea judecătorului delegat constituie abatere judiciară.
(5)Informaţiile prevăzute la alin. (1) se transmit anual sau ori de câte ori intervin modificări.
Art. 44: Informarea serviciului de probaţiune
(1)În cazul în care împotriva unei persoane aflate în executarea unor obligaţii sau măsuri a căror supraveghere este încredinţată serviciului de probaţiune a fost începută urmărirea penală sau aceasta a fost arestată preventiv, trimisă în judecată ori condamnată pentru o altă infracţiune, organul judiciar care a dispus aceste măsuri va informa, în scris, serviciul de probaţiune care exercită supravegherea, în termen de 3 zile.
(2)În cazul în care serviciul de probaţiune are cunoştinţă despre faptul că împotriva unei persoane aflate în supraveghere s-a început urmărirea penală sau a fost trimisă în judecată într-un alt dosar penal, va informa organul judiciar competent despre faptul că persoana se află în executarea unei pedepse, măsuri educative sau a altei măsuri neprivative de libertate.
Art. 45: Acordarea de permisiuni în executarea obligaţiilor
(1)În mod excepţional, consilierul de probaţiune, prin decizie, poate acorda persoanei supravegheate, la cererea motivată a acesteia, permisiunea în executarea obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) şi f), respectiv art. 101 alin. (2) lit. d) şi e) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele cazuri:
a)participarea persoanei supravegheate la căsătoria, botezul sau funeraliile unui membru de familie, dintre cei prevăzuţi la art. 177 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare;
b)participarea la un concurs, în vederea ocupării unui loc de muncă;
c)susţinerea unui examen;
d)urmarea unui tratament sau a unei intervenţii medicale.
(2)Permisiunea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d) când, în mod excepţional, permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenţiei medicale. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.
(3)Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1), consilierul de probaţiune încunoştinţează persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. m) şi n), precum şi judecătorul delegat cu executarea.
Art. 46: Acordul instanţei de părăsire a ţării
(1)În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată doreşte să părăsească teritoriul ţării, în condiţiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i), respectiv art. 93 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, solicită instanţei de executare încuviinţarea în acest sens.
(2)Cererea persoanei supravegheate se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia şi a consilierului de probaţiune. Instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă. Durata părăsirii ţării nu poate depăşi 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.
(3)O copie a încheierii definitive se comunică, de îndată, serviciului de probaţiune competent, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţiei Generale de Paşapoarte.
CAPITOLUL II:Amânarea aplicării pedepsei
Art. 47: Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă
(1)În cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, judecătorul delegat cu executarea transmite o copie de pe hotărârea instanţei serviciului de probaţiune, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii.
(2)În situaţia în care instanţa a stabilit în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29, după caz.
Art. 48: Modificarea sau încetarea obligaţiilor
(1)În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.
Art. 49: Îndeplinirea obligaţiilor civile
(1)Persoana supravegheată va depune la consilierul de probaţiune dovada îndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea instanţei, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
(2)În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligaţiilor civile în termenul prevăzut la alin. (1), consilierul de probaţiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informaţii cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situaţia în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probaţiune sesizează instanţa, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Sesizarea instanţei de executare se poate face şi de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părţii civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.
(4)Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea obligaţiilor civile, instanţa va solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului.
(5)Îndeplinirea obligaţiilor civile de către persoana supravegheată după sesizarea instanţei, potrivit alin. (2) sau (3), nu atrage revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă s-a făcut înainte de împlinirea termenului de supraveghere.
Art. 50: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
(2)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
(3)În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar, dacă va urma un curs de pregătire şcolară, aceasta se va înscrie în anul şcolar următor.
Art. 51: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
(2)În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărâre, consilierul de probaţiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituţie din comunitate pentru executarea muncii.
(3)După evaluarea iniţială, pentru emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care confirmă faptul că persoana este aptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de consilierul de probaţiune şi nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane. Pentru persoanele care nu pot suporta costurile evaluării medicale, acestea sunt suportate de la bugetul de stat.
(4)Persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii este obligată să prezinte medicului ce efectuează examinarea, în vederea eliberării certificatului medical prevăzut la alin. (3), toate datele privind starea sa de sănătate relevante pentru această examinare.
(5)Pe parcursul executării, persoana are obligaţia de a informa consilierul de probaţiune cu privire la apariţia unor modificări referitoare la starea sa de sănătate.
(6)În cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă.
(7)În cazul constatării incapacităţii de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, zilele de muncă neremunerată în folosul comunităţii rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepţia situaţiei în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
(8)Persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunităţii, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii.
(9)Îndrumarea şi verificarea modalităţii efective în care persoana supravegheată desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii se realizează de către un reprezentant al instituţiei din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (1).
(10)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de executare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
Art. 52: Executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii
(1)Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.
(2)Două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă.
(3)În cazul persoanelor supravegheate care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate în aceeaşi zi calendaristică poate fi de maximum două ore. La solicitarea persoanei supravegheate, durata muncii prestate poate fi prelungită de către consilierul de probaţiune cu până la două ore de muncă.
(4)În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învăţământ sau de calificare profesională, durata muncii prestate într-o zi calendaristică nu poate depăşi 8 ore.
(5)Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se execută în timpul nopţii sau în zilele de duminică şi în zilele declarate, potrivit legii, sărbători legale, decât la solicitarea persoanei şi în măsura în care acest lucru este posibil.
(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au altă zi de repaus decât duminica.
(7)Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută cu respectarea prevederilor legale privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor.
(8)După executarea obligaţiei muncii neremunerate în folosul comunităţii, instituţia din comunitate unde persoana supravegheată a executat munca neremunerată în folosul comunităţii are obligaţia de a emite şi de a comunica serviciului de probaţiune şi persoanei supravegheate un document care atestă că munca neremunerată în folosul comunităţii a fost executată.
Art. 53: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum şi, dacă este cazul, instituţia, respectiv instituţiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestei instituţii copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
(2)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
Art. 54: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, primind copia hotărârii judecătoreşti, comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii instituţiei în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, menţionate în hotărâre. În cazul în care instituţia nu este menţionată în hotărâre, consilierul de probaţiune decide instituţia în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală şi comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
(2)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
(3)Instituţia prevăzută la alin. (1) sesizează serviciul de probaţiune atunci când constată că persoana supravegheată nu îşi respectă îndatoririle stabilite în cadrul controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale. Sesizarea serviciului de probaţiune poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.
(4)Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat.
Art. 55: Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)În cazul impunerii faţă de persoana supravegheată a obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e)-j) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz, autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. g)-j), m) şi n).
(2)În situaţia în care constată încălcarea uneia dintre obligaţiile impuse, autorităţile sau instituţiile prevăzute la alin. (1), abilitate să supravegheze modul de îndeplinire a acestor obligaţii, sesizează serviciul de probaţiune.
(3)Sesizarea serviciului de probaţiune cu privire la nerespectarea obligaţiilor impuse poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.
Art. 56: Sesizarea în vederea revocării amânării aplicării pedepsei
(1)În cazul în care constată nerespectarea unora dintre măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune verifică motivele care au determinat această nerespectare. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, sesizează instanţa, în vederea revocării amânării aplicării pedepsei.
(2)Sesizarea instanţei poate fi făcută de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune. Raportul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat.
CAPITOLUL III:Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Art. 57: Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1)Munca neremunerată în folosul comunităţii dispusă în cazul persoanei condamnate la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării se execută într-un interval de cel mult un an de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere.
(2)Dispoziţiile art. 24 alin. (2), respectiv art. 47-54 şi 56 se aplică în mod corespunzător.
CAPITOLUL IV:Liberarea condiţionată
Art. 58: Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă
(1)În cazul acordării liberării condiţionate, instanţa de judecată care a dispus liberarea condiţionată transmite serviciului de probaţiune o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 101 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii, şi cu indicarea perioadei de executare a măsurilor de supraveghere, respectiv a obligaţiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când este cazul, calculată potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)În situaţia în care instanţa a stabilit în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus liberarea condiţionată una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată care a dispus liberarea condiţionată comunică o copie de pe hotărârea prin care s-a acordat liberarea, după caz, şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. h)-j), m) şi n), abilitate să supravegheze îndeplinirea acestor obligaţii.
Art. 59: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, primind copia hotărârii judecătoreşti prin care s-a acordat liberarea condiţionată, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, cursul ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care s-a acordat liberarea, precum şi decizia sa.
(2)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, atât cu privire la persoana liberată, cât şi cu privire la instituţia stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
(3)În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar dacă va urma un curs de pregătire şcolară, aceasta se va înscrie în anul şcolar următor.
Art. 60: Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal
(1)Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, primind copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, programul sau programele care trebuie urmate, precum şi, dacă este cazul, instituţia, respectiv instituţiile din comunitate în care urmează să aibă loc acestea, comunicând acestor instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa.
(2)Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana liberată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.
Art. 61: Modificarea sau încetarea obligaţiilor
(1)În situaţia în care, pe parcursul supravegherii, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţii, stabilirea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, va sesiza instanţa, potrivit art. 103 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea celui liberat sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.
Art. 62: Sesizarea instanţei pentru revocarea liberării condiţionate
(1)În cazul în care constată nerespectarea uneia sau a unora dintre măsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune verifică motivele care au determinat această nerespectare şi întocmeşte un raport. Dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, sesizează instanţa, în vederea revocării liberării condiţionate.
(2)În situaţia în care constată încălcarea uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, organele abilitate însărcinate cu verificarea modului de îndeplinire a acestor obligaţii sesizează serviciul de probaţiune.
(3)Sesizarea serviciului de probaţiune cu privire la nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 101 alin. (2) lit. c)-g) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.
(4)Sesizarea instanţei în vederea revocării liberării condiţionate poate fi făcută şi de către procuror, în cazul comiterii unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere, şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei vătămate sau a altei persoane interesate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune. Raportul de evaluare însoţeşte sesizarea făcută de judecătorul delegat.