Capitolul iii - Regimul sistemului naţional de transport al petrolului şi al conductelor magistrale care asigură transportul şi tranzitul petrolului - Legea 238/2004 Legea petrolului
M.Of. 535
În vigoare Versiune de la: 12 Iulie 2024 până la: 31 Decembrie 2024
CAPITOLUL III:Regimul sistemului naţional de transport al petrolului şi al conductelor magistrale care asigură transportul şi tranzitul petrolului
Art. 14
(1)Sistemul naţional de transport al petrolului este sistemul de transport al petrolului aflat în proprietatea publică a statului şi este de importanţă strategică.
(11)Dreptul de operare a sistemului naţional de transport al petrolului se acordă unui titular de acord petrolier, în condiţiile legii.
(2)Investiţiile efectuate din surse proprii ale titularului, pe durata concesiunii, în vederea operării sistemului naţional de transport al petrolului, concretizate în dezvoltări şi modernizări ale sistemului naţional de transport al petrolului, fac parte din proprietatea publică a statului.
(3)Investiţiile prevăzute la alin. (2) sunt considerate active corporale supuse amortizării, potrivit prevederilor legale.
(4)Investiţiile efectuate în baza unui contract de parteneriat public-privat au regimul juridic al bunurilor prevăzute la alin. (1).
(5)Bunurile aflate în proprietatea publică a statului, finanţate din surse bugetare, nu se supun amortizării.
(6)Bunurile aflate în proprietatea publică a statului, precum şi cele prevăzute la alin. (2) se predau de către titular autorităţii competente şi de reglementare, la data încetării concesiunii.
Art. 15
(1)Prin derogare de la prevederile pct. I subpct. 17 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, investiţiile efectuate din surse proprii ale titularului, concretizate în bunuri noi, similare celor prevăzute la art. 14, dar care nu fac parte din sistemul naţional de transport al petrolului, au regimul juridic de bunuri proprietate privată şi se pot conecta la acesta.
(2)Titularul are obligaţia să permită accesul la aceste conducte în condiţiile art. 47 lit. b).
SECŢIUNEA 1:SECŢIUNEA 1: Tranzitul ţiţeiului
Art. 16
Tranzitul ţiţeiului se efectuează prin conducte magistrale, pe baze contractuale, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a acordurilor internaţionale la care România este parte.
Art. 17
Contractele de tranzit al ţiţeiului vor fi negociate de entităţile desemnate de statul român cu entităţile corespondente din statele implicate, având la bază şi condiţiile/clauzele contractuale stabilite potrivit mandatului autorităţilor competente şi de reglementare.
Art. 18
Condiţiile prevăzute în contractele de tranzit nu vor include clauze restrictive nejustificate sau care să pericliteze securitatea furnizării şi calitatea serviciilor, ţinându-se cont de rezerva de producţie, capacitatea de depozitare şi de eficienţa modului de operare a sistemului existent.
SECŢIUNEA 2:Regimul transportului petrolului prin sistemul naţional de transport
Art. 19
Transportul petrolului prin sistemul naţional de transport constituie un serviciu public de interes naţional şi importanţă strategică.
Art. 20
(1)Concesionarul sistemului naţional de transport al petrolului are calitatea de transportator comun şi obligaţia de a asigura, potrivit prevederilor legale, accesul liber la capacitatea disponibilă a sistemului, tuturor solicitanţilor, persoane juridice autorizate, în condiţii egale, în mod nediscriminatoriu şi transparent.
(2)Capacitatea disponibilă reprezintă diferenţa dintre capacitatea fizică totală a sistemului şi capacitatea angajată prin obligaţiile contractuale asumate de către transportator, prin contracte încheiate şi în vigoare la data solicitării de către un beneficiar, asigurând totodată:
a)transportul petrolului aparţinând transportatorului;
b)îndeplinirea unor obligaţii privind prestarea unor servicii publice de către transportatorul comun, conform legislaţiei în vigoare;
c)menţinerea unei rezerve de capacitate necesare operării sistemului în condiţii de securitate, flexibilitate şi eficienţă, potrivit normelor tehnice emise de transportator şi avizate de autoritatea competentă şi de reglementare.
(3)Accesul la capacitatea disponibilă a sistemului naţional de transport al petrolului reprezintă dreptul oricărui solicitant autorizat de a beneficia de racordare efectivă la sistem şi/sau de transport al propriilor cantităţi de ţiţei, condensat şi/sau gaze naturale, corespunzător contractului de transport încheiat şi în schimbul achitării tarifelor de transport.
(4)Tarifele de transport din sistemul naţional de transport se stabilesc de către autoritatea competentă şi de reglementare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 21
(1)Transportatorul comun nu este obligat să asigure accesul la sistemul naţional de transport al petrolului atunci când:
a)nu există capacitate disponibilă în conductele magistrale, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2), pentru rutele solicitate. În cazul în care nu există suficientă capacitate disponibilă pentru a transporta întreaga cantitate solicitată, transportatorul comun va informa solicitantul, iar acesta va putea să îşi ajusteze cererea în mod corespunzător;
b)există considerente temeinice de ordin tehnic, operaţional sau de siguranţă, care pot afecta securitatea operării sistemului;
c)calitatea petrolului solicitat să fie transportat nu respectă:
(i)specificaţiile de calitate corespunzătoare pentru sistemul naţional de transport al petrolului;
(ii)specificaţiile de calitate a transporturilor de petrol contractate;
(iii)calitatea transporturilor de petrol solicitate, cărora li s-a acordat un nivel mai înalt de prioritate în cadrul cererii.
(2)Orice refuz al transportatorului comun de a asigura oricărui solicitant accesul la sistemul naţional de transport va fi motivat în mod corespunzător şi transmis în scris acestuia şi către autoritatea competentă şi de reglementare.
(3)Transportatorul comun are următoarele obligaţii:
a)asigură integritatea calitativă şi cantitativă a petrolului transportat, cu deducerea cantităţilor aferente pierderilor tehnologice, calculate conform instrucţiunilor tehnice în vigoare;
b)asigură o rezervă de capacitate, necesară operării sistemului în condiţii de securitate, flexibilitate şi eficienţă, potrivit normelor tehnice emise de transportator şi avizate de autoritatea competentă şi de reglementare.
(4)Solicitantul va avea dreptul de a se adresa autorităţii competente şi de reglementare referitor la refuzul transportatorului comun, a cărui soluţionare se va face printr-o procedură stabilită de aceasta prin reglementări, iar soluţia autorităţii competente şi de reglementare este obligatorie pentru transportator şi solicitant.
Art. 22
Autoritatea competentă şi de reglementare are dreptul să investigheze, să analizeze şi să soluţioneze, din proprie iniţiativă, orice caz de refuz al accesului la sistemul naţional de transport, înregistrat de către transportatorul comun.
Art. 23
(1)Nu pot avea calitatea de transportator comun persoanele juridice care:
a)sunt controlate, fie prin deţinerea de acţiuni sau pachete de acţiuni, fie prin orice altă formă de exercitare a controlului asupra managementului ori administrării, fie în orice alt mod ce ar putea fi rezonabil considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol prevederea de transparenţă şi nediscriminare a accesului la sistemul naţional de transport al petrolului, de o terţă persoană juridică angajată în mod direct ori indirect în activităţi de producţie, prelucrare, rafinare sau comercializare a petrolului;
b)sunt controlate simultan de persoane fizice sau juridice care deţin controlul ori sunt capabile să exercite controlul asupra persoanelor juridice prevăzute la lit. a), prin deţinerea de acţiuni sau pachete de acţiuni, ori prin altă formă de deţinere a controlului, sau în orice alt mod ce ar putea fi considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol prevederea de transparenţă şi nediscriminare a accesului la sistemul naţional de transport.
(2)Persoana juridică ce deţine calitatea de transportator comun nu se va angaja în mod direct sau indirect în operaţiuni petroliere de explorare, dezvoltare şi exploatare, precum şi în activităţi de prelucrare, rafinare ori comercializare a petrolului, inclusiv prin deţinerea de acţiuni sau pachete de acţiuni, ori printr-un contract de management în care este implicată oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (1), sau în orice alt mod ce ar putea fi rezonabil considerat ca determinant al unui conflict de interese ce poate pune în pericol prevederea de transparenţă şi nediscriminare a accesului la sistemul naţional de transport.
Art. 24
Prin derogare de la prevederile art. 23 alin. (2), transportatorii comuni au dreptul de a efectua operaţiuni comerciale de cumpărare-vânzare a petrolului în condiţiile stabilite şi în limitele aprobate de autoritatea competentă şi de reglementare, strict în vederea asigurării echilibrului fizic şi menţinerii în parametrii operaţionali a sistemului naţional de transport. Orice astfel de operaţiune se comunică autorităţii competente şi de reglementare la momentul executării, iar evidenţele contabile privind astfel de operaţiuni vor fi ţinute distinct de cele privind transportul prin sistemul naţional de transport.
Art. 25
(1)Pentru a asigura întreţinerea sistemului naţional de transport al petrolului şi pentru a elimina apariţia posibilelor pericole în exploatarea acestuia se instituie zone de protecţie şi de siguranţă.
(2)Zonele de protecţie şi de siguranţă se determină în conformitate cu normativele şi prescripţiile tehnice specifice aprobate de autoritatea competentă şi de reglementare.
(3)Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de siguranţă, se stabileşte drept de servitute legală.
(4)Transportatorii au dreptul să realizeze lucrări de intervenţii numai cu anunţarea proprietarului terenului. Despăgubirile pentru intervenţiile executate se stabilesc ulterior prin negocieri cu proprietarul terenului, iar în caz de divergenţă cuantumul despăgubirilor se stabileşte de către instanţele judecătoreşti.
Art. 26
(1)Regimul juridic al transportului gazelor naturale se stabileşte prin lege specială.
(2)Modul de reglementare a accesului, a refuzului de acces la sistem, a avizării normelor tehnice privind transportul gazelor naturale, a operaţiunilor comerciale efectuate în baza art. 24, precum şi tarifele pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale se stabilesc de către autoritatea competentă şi de reglementare.
(3)[textul din Art. 26, alin. (3) din capitolul III, sectiunea 2 a fost abrogat la 04-oct-2014 de Art. V, punctul 10. din Legea 127/2014]