Art. ii. - Articolul 248 se modifică şi va avea următorul cuprins: - Legea 214/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 318/2015 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

M.Of. 634

În vigoare
Versiune de la: 11 Iulie 2023
Art. II
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.Articolul 248 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 248: Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii
(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.
(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii internării medicale provizorii.
(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează de îndată termen de soluţionare a propunerii şi dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Soluţionarea propunerii se face numai după audierea suspectului sau inculpatului, dacă starea sa de sănătate o permite, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se află deja internat într-o unitate de asistenţă medicală şi deplasarea sa nu este posibilă, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară procedează la audierea acestuia, în prezenţa avocatului, în locul unde se află.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii internării medicale provizorii să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi ori, după caz, judecătorului de cameră preliminară. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.
(7) Judecătorul se pronunţă de îndată asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestată în termen de 5 zile de la pronunţare. Contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.
(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, luându-se, dacă este cazul, măsurile prevăzute la art. 229.
(9) În cazul în care respinge propunerea, judecătorul poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă acesta se află în situaţia prevăzută la art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(10) Dacă după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura sau, după caz, în faţa căruia se află cauza dispune, prin încheiere motivată, în urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, ridicarea măsurii internării medicale provizorii ori, dacă suspectul sau inculpatul se află în situaţia prevăzută la art. 109 alin. (1) din Codul penal, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării provizorii la tratament medical. Dispoziţiile alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(11) În cursul judecăţii, faţă de inculpat se poate dispune internarea medicală provizorie, la propunerea procurorului, ori din oficiu, de către instanţa în faţa căreia se află cauza, în urma efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii internării medicale provizorii. Dispoziţiile alin. (3)-(10) se aplică în mod corespunzător.
(12) Dispoziţiile art. 246 alin. (13) se aplică în mod corespunzător."
2.După articolul 248 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 3-a, alcătuită din art. 2481, cu următorul cuprins:
"SECŢIUNEA 3: Dispoziţii privind expertizele medico-legale psihiatrice
- Art. 2481: Efectuarea expertizelor medico-legale psihiatrice
În cazul expertizelor medico-legale psihiatrice prevăzute de prezentul capitol, dispoziţiile art. 184 alin. (2)-(28) se aplică în mod corespunzător."
3.La articolul 2521, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 2521
(1) În cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată care a instituit sechestrul poate dispune de îndată valorificarea bunurilor mobile sau imobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când există acordul acestuia."
4.Articolul 2523 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 2523: Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii
(1) În cursul procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, a unei dintre părţi sau a custodelui, poate dispune asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată fixează un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate în camera de consiliu părţile, precum şi custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) La termenul fixat se pune în discuţia părţilor şi, după caz, a custodelui, în camera de consiliu, valorificarea bunurilor mobile sechestrate şi li se pune în vedere că au dreptul de a face observaţii sau cereri legate de acestea. Lipsa părţilor legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurii.
(3) Asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate, precum şi cu privire la cererile prevăzute la alin. (2), judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată dispune prin încheiere motivată.
(4) Împotriva încheierii prevăzute la alin. (3) se poate face contestaţie la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, după caz, la instanţa ierarhic superioară, respectiv la completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de către părţi, custode, procuror, precum şi de către orice altă persoană interesată, dispoziţiile art. 2522 alin. (4)-(7) aplicându-se în mod corespunzător."
5.Articolul 482 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 482: Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei
(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:
a) data şi locul încheierii;
b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;
e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;
f) probele şi mijloacele de probă;
g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
h) felul şi cuantumul pedepsei ori ale măsurii educative, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;
i) semnătura procurorului, inculpatului, avocatului şi, după caz, a reprezentantului legal.
(2) În cazul neîncheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei sau al respingerii acestuia prin hotărâre judecătorească definitivă, declaraţia dată de inculpat în vederea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi folosită pentru soluţionarea cauzei în lipsa acordului expres al acestuia, exprimat în scris în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu. În lipsa acestui acord, actul care consemnează declaraţia dată de inculpat în vederea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se înlătură din dosarul cauzei."