Capitolul i - Dispoziţii generale - Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
M.Of. 441
În vigoare Versiune de la: 24 Februarie 2020
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1 
(1)Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
(1)Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.Art. 2 (1)[textul din Art. 2, alin. (1) din capitolul I a fost abrogat la 09-aug-2014 de Actul din Decizia 266/2014]
(1)Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată.
(11)Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.
(12)
(13)Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.
(14)Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (11) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.
(2)Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părţile au parcurs doar şedinţa de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părţi refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601.
(21)Prin excepţie de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită şi prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părţi, întocmit de mediator, numai în situaţia în care se probează primirea invitaţiei la mediere de către pârât.
(22)Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, analizează conflictul şi prezintă părţilor avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informaţiile necesare în scopul de a ajuta şi determina părţile, ca în deplin acord şi cunoştinţă de cauză, să accepte rezolvarea neînţelegerilor dintre ele prin mediere.
(23)Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării şedinţei de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părţile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părţilor implicate.
(24)Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părţile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere şi va cuprinde în conţinutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părţii care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condiţiile probării primirii invitaţiei.
(4)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(6)Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc şi consilierul juridic recomandă părţilor, respectiv părţii pe care o reprezintă soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
(7)Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(8)În litigiile dintre consumatori şi comercianţi în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.
(9)Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(10)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(11)În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
(1)[textul din Art. 2, alin. (1) din capitolul I a fost abrogat la 09-aug-2014 de Actul din Decizia 266/2014](1)Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată.(11)Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.(12)
(13)Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.(14)Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. (1) şi (11) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.(2)Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părţile au parcurs doar şedinţa de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părţi refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601.(21)Prin excepţie de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită şi prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părţi, întocmit de mediator, numai în situaţia în care se probează primirea invitaţiei la mediere de către pârât.(22)Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, analizează conflictul şi prezintă părţilor avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informaţiile necesare în scopul de a ajuta şi determina părţile, ca în deplin acord şi cunoştinţă de cauză, să accepte rezolvarea neînţelegerilor dintre ele prin mediere.(23)Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării şedinţei de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părţile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părţilor implicate.(24)Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părţile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere şi va cuprinde în conţinutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părţii care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condiţiile probării primirii invitaţiei.(4)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(6)Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc şi consilierul juridic recomandă părţilor, respectiv părţii pe care o reprezintă soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.(7)Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.(8)În litigiile dintre consumatori şi comercianţi în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.(9)Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.(10)Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.(11)În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.Art. 6 Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.*) Dispoziţiile art. 6, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 370/2009, intră în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.