Capitolul ii - Cercetarea, inventarierea şi clasarea - Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil - Republicată

M.Of. 259

În vigoare
Versiune de la: 3 Februarie 2024
CAPITOLUL II:Cercetarea, inventarierea şi clasarea
Art. 9
Activitatea de cercetare, desfăşurată de cercetătorii ştiinţifici în instituţii publice specializate, deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în principal a celui deţinut de instituţia respectivă.
Art. 10
În sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond.
Art. 11
Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:
1.din oficiu, în următoarele situaţii:
a)pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau alte societăţi la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar;
b)pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;
c)pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;
d)pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv;
e)pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;
f)pentru bunurile culturale mobile confiscate;
g)pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal;
h)pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României;
i)pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite;
j)pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;
k)pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale;
2.la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.
Art. 12
(1)Clasarea se efectuează pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Ministerul Culturii, la propunerea Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2)Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se realizează la momentul în care la Ministerul Culturii este depus raportul de expertiză prevăzut la alin. (1), cu respectarea prevederilor art. 11.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru bunurile prevăzute la art. 11 pct. 1 lit. i), în vederea declanşării procedurii, este suficientă transmiterea la Ministerul Culturii a unui registru al bunurilor, cu identificarea lor prin numărul de inventar, denumire, descriere, datare, dimensiuni, greutate, persoana căreia i se restituie şi datele de contact ale acesteia, numărul sentinţei de restituire, numărul dosarului, instanţa emitentă şi cel puţin o imagine de ansamblu şi una de detaliu, de către instituţia publică în a cărei custodie se află bunul, ca urmare a solicitării persoanei căreia urmează să i se retrocedeze bunurile.
(4)Pentru derularea procedurii de clasare este necesară depunerea la Ministerul Culturii a raportului de expertiză prevăzut la alin. (1) de instituţia publică, în perioada în care aceasta asigură custodia, respectiv de proprietar, după restituire.
(5)Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.
(6)Organismul competent să formuleze propuneri care vor fi obligatoriu preluate în actele administrative cu privire la clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
(7)Propunerea privind clasarea este semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi stă la baza ordinului ministrului culturii privind aprobarea clasării, în interiorul termenului prevăzut la alin. (5).
(8)La propunerea privind clasarea se anexează fişa standard a obiectului prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv.
(9)În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, raportul de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se comunică de către expert proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.
(10)Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în termen de 10 zile de la primirea raportului expertului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile.

Art. 13
(1)Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fişa standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii, cât şi sinoptic, prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistică.
(2)Autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor.
(3)Bunurile culturale aflate în colecţiile administrate de instituţiile specializate, de culte şi de instituţiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 14
(1)Serviciul public deconcentrat competent teritorial al Ministerului Culturii comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare, care include informaţii din fişa standard a obiectului/obiectelor, în termen de 30 de zile de la primirea ordinului de clasare.
(2)Serviciul public deconcentrat competent teritorial al Ministerului Culturii eliberează, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare însoţit de fişa standard a obiectului, pe care îl comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare.
(3)Certificatul de clasare însoţeşte bunul clasat şi nu constituie prin el însuşi un titlu de proprietate.
(4)Serviciul public deconcentrat competent teritorial al Ministerului Culturii eliberează, pentru fiecare bun pentru care a fost declanşată procedura de clasare în baza prevederilor art. 12 alin. (3), un certificat de declanşare a procedurii de clasare întocmit potrivit prevederilor stabilite prin norme metodologice specifice emise de Ministerul Culturii, pe care îl comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare.
(5)Serviciul public deconcentrat competent teritorial al Ministerului Culturii informează Arhivele Naţionale cu privire la clasarea bunurilor culturale mobile prevăzute de art. 3 alin. (2) pct. 1 lit. e), precum şi cu privire la bunurile culturale mobile din aceeaşi categorie care fac obiectul art. 93 alin. (1).

Art. 15
(1)Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.
(2)Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil clasat, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul Naţional al Patrimoniului.

(3)Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil clasat, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile, descrierea şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor.

(4)Date privind patrimoniul cultural naţional mobil clasat pot fi furnizate, la cerere, de Institutul Naţional al Patrimoniului instituţiilor specializate, cercetătorilor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimţământul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.

(5)Informaţiile cuprinse în inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, pentru exercitarea atribuţiilor legale ale acestora, precum şi autorităţilor competente ale statului membru solicitant care doresc să verifice dacă bunul în cauză constituie un bun cultural, cu condiţia ca această verificare să fie efectuată în termen de 6 luni de la data notificării statelor membre cu privire la descoperirea bunurilor culturale pe teritoriul lor şi la existenţa unor motive întemeiate pentru a presupune că respectivele bunuri au părăsit ilegal teritoriul altui stat membru.

Art. 16
(1)Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor respective de către experţi sau specialişti acreditaţi.
(2)Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite şi pentru perioade determinate, prevăzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale, după caz; preluarea acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice, după caz, menţionate la alin. (1), în forma prevăzută de normele emise de Ministerul Culturii.
Art. 17
În timpul desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se află sub regimul de protecţie prevăzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur.
Art. 18
(1)Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.
(2)În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluată, la cerere, după minimum 3 ani; în situaţiile în care au apărut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.
Art. 19
(1)Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în următoarele cazuri:
a)invalidarea expertizei;
b)distrugere;
c)deteriorare gravă care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare.
(2)Declasarea urmează procedura stabilită la clasare.
(3)Ordinul de declasare este luat în evidenţa Inventarului patrimoniului cultural naţional mobil, procedându-se la radierea bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1).
(4)Ordinul de declasare se comunică în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale, precum şi titularului dreptului de administrare, după caz.
Art. 20
Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute pentru clasare.
Art. 21
(1)Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(2)Ministerul Culturii este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia.
(3)În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii, el se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţelor judecătoreşti competente.
Art. 22
(1)Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor companii naţionale, societăţi naţionale sau altor societăţi cu capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare.
(2)Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului sau, după caz, autoritatea publică centrală ori locală care privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa, cu 30 de zile înainte, declanşarea procedurii de privatizare, în scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.
(3)În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii va verifica la persoana juridică în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi, dacă va fi cazul, va declanşa procedura de clasare.
(4)Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a situaţiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.