Secţiunea 6 - Păstrarea documentelor - Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
M.Of. 589
În vigoare Versiune de la: 19 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 6:Păstrarea documentelor
Art. 21
(1)Entităţile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaştere a clientelei, au obligaţia de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, ale monitorizărilor şi verificărilor efectuate, inclusiv, dacă sunt disponibile, ale informaţiilor obţinute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de către Autoritatea pentru Digitalizarea României necesare pentru respectarea cerinţelor de cunoaştere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale.
(2)Entităţile raportoare păstrează documente justificative şi evidenţe ale tranzacţiilor, constând în fişe de cont sau corespondenţă comercială, necesare pentru identificarea şi reconstituirea tranzacţiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu, solicitările pentru a stabili istoricul şi scopul tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare şi trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale.
(1)Entităţile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaştere a clientelei, au obligaţia de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obţinute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, ale monitorizărilor şi verificărilor efectuate, inclusiv, dacă sunt disponibile, ale informaţiilor obţinute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE sau orice alt proces de identificare sigur, la distanţă sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de către Autoritatea pentru Digitalizarea României necesare pentru respectarea cerinţelor de cunoaştere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale.
(2)Entităţile raportoare păstrează documente justificative şi evidenţe ale tranzacţiilor, constând în fişe de cont sau corespondenţă comercială, necesare pentru identificarea şi reconstituirea tranzacţiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu, solicitările pentru a stabili istoricul şi scopul tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare şi trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani de la data încetării relaţiei de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacţiei ocazionale.(3)Atunci când se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activităţile de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, entităţile raportoare sunt obligate să prelungească termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) cu perioada indicată de autorităţile competente, fără ca această prelungire să poată depăşi 5 ani.
(4)La expirarea perioadei de păstrare, entităţile raportoare au obligaţia de a şterge datele cu caracter personal, cu excepţia situaţiilor în care alte dispoziţii legale impun păstrarea în continuare a datelor.
Art. 22
(4)Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul alin. (1) este considerată ca fiind necesară în vederea ducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi ale Regulamentului (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.
(1)Datele cu caracter personal sunt prelucrate de entităţile raportoare pe baza prezentei legi şi cu respectarea legislaţiei în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului şi nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.
(2)Entităţile raportoare furnizează clienţilor noi, înainte de a stabili o relaţie de afaceri sau de a efectua o tranzacţie ocazională, cel puţin informaţiile prevăzute mai jos, cu excepţia cazului în care persoana este deja informată cu privire la aceste date:
a)identitatea operatorului şi, dacă este cazul, a reprezentantului;
b)scopul prelucrării căreia îi sunt destinate datele;
c)orice alte informaţii suplimentare, cum ar fi:
1.destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor;
2.dacă răspunsurile la întrebări sunt obligatorii sau voluntare, precum şi consecinţele posibile ale evitării răspunsului;
3.existenţa dreptului de acces la datele care o privesc şi de rectificare a datelor cu caracter personal, în măsura în care, ţinând seama de circumstanţele specifice în care sunt colectate datele, astfel de informaţii suplimentare sunt necesare pentru asigurarea unei prelucrări corecte a datelor cu privire la persoana vizată.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (2) includ o informare generală cu privire la obligaţiile legale care le revin entităţilor raportoare în temeiul prezentei legi atunci când prelucrează date cu caracter personal în scopul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(4)Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul alin. (1) este considerată ca fiind necesară în vederea ducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi ale Regulamentului (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE.