Secţiunea 1 - Măsuri standard de cunoaştere a clientelei - Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

M.Of. 589

În vigoare
Versiune de la: 24 Octombrie 2025 până la: 18 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 1:Măsuri standard de cunoaştere a clientelei
Art. 13
(1)Entităţile raportoare au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii:
a)la stabilirea unei relaţii de afaceri;
b)la efectuarea tranzacţiilor ocazionale:
1.în valoare de cel puţin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele;
2.care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit la art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2023/1.113, în valoare de cel puţin 1.000 euro;

c)în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesionişti, atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele.
d)când există suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, indiferent de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica măsurile de cunoaştere a clientelei stabilite în prezenta lege şi de valoarea operaţiunii;
e)dacă există îndoieli privind veridicitatea sau suficienţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client sau beneficiarul real.

(2)Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei în momentul colectării câştigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacţii a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operaţiune.
(21)Casele de schimb valutar au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei atunci când se efectuează tranzacţii a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele.
(22)Furnizorii de servicii de criptoactive au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei atunci când se efectuează tranzacţii a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 1.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele.

(3)Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, entitatea raportoare aplică măsurile standard de cunoaştere a clientelei atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă.
(4)În cazul asigurărilor de viaţă sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investiţională, instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică, în plus faţă de măsurile standard de cunoaştere a clientelei impuse în ceea ce priveşte clientul şi beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaştere, de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificaţi sau desemnaţi:
a)în cazul beneficiarilor identificaţi după nume, instituţia de credit sau instituţia financiară va aplica măsurile de cunoaştere a clientelei în raport cu aceştia;
b)în cazul beneficiarilor desemnaţi după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, instituţia de credit sau instituţia financiară va solicita obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât să se asigure că, la momentul plăţii, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului acestor tipuri de asigurări.
(5)Măsurile prevăzute la alin. (4) se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii sau la momentul atribuirii, totale sau parţiale, a poliţei.
(6)În caz de atribuire, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, instituţiile de credit şi instituţiile financiare care au cunoştinţă de atribuirea respectivă identifică beneficiarul real la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cedate.
(7)În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcţii juridice similare care sunt desemnaţi în funcţie de caracteristici particulare sau de categorie, entităţile raportoare sunt obligate să obţină informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite.
(8)
[textul din Art. 13, alin. (8) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-iul-2020 de Art. I, punctul 34. din Ordonanta urgenta 111/2020]
(9)[textul din Art. 13, alin. (9) din capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 15-iul-2020 de Art. I, punctul 34. din Ordonanta urgenta 111/2020]
Art. 14
Entităţile raportoare aplică măsurile de cunoaştere a clientelei tuturor clienţilor noi. Entităţile raportoare aplică măsurile de cunoaştere a clientelei şi clienţilor existenţi, în funcţie de risc şi materialitate, luând în considerare momentul în care au fost aplicate anterior măsurile de cunoaştere a clientelei şi relevanţa acestora, sau atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entităţile raportoare au în cursul anului calendaristic relevant obligaţia legală de a contacta clientul pentru a examina toate informaţiile relevante referitoare la beneficiarul real sau în cazul în care entităţile raportoare au această obligaţie în temeiul dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 15
(1)Identificarea clienţilor şi a beneficiarilor reali cuprinde cel puţin:
a)în cazul persoanelor fizice - toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege;
b)în cazul persoanelor juridice - datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare şi datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul;
c)datele şi informaţiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile.
(11)În cazul persoanelor juridice, entităţile raportoare solicită informaţii despre sediul real dacă este diferit de sediul social.

(2)În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată şi o traducere în limba română a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b), legalizată în condiţiile legii.