Art. 20. - Legea 129/1996 privind transportul pe caile ferate romane
M.Of. 268
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 1998
Art. 20
(2)Prin zona de protecţie a infrastructurii căilor ferate române se înţelege terenurile limitrofe, situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 de metri de la axa căii ferate, marcată corespunzător, precum şi terenurile destinate sau servind, sub orice formă, la asigurarea funcţionării infrastructurii căilor ferate române. Limitele concrete ale zonelor de protecţie ale infrastructurii căilor ferate române se stabilesc pe baza normativelor emise de Ministerul Transporturilor privind construcţia şi protecţia căii ferate, prin standarde, şi sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3)În zona de protecţie a infrastructurii căilor ferate române se pot executa lucrări numai pe baza avizului societăţii comerciale de infrastructură feroviară şi cu aprobarea Ministerului Transporturilor.
(2)Prin zona de protecţie a infrastructurii căilor ferate române se înţelege terenurile limitrofe, situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 de metri de la axa căii ferate, marcată corespunzător, precum şi terenurile destinate sau servind, sub orice formă, la asigurarea funcţionării infrastructurii căilor ferate române. Limitele concrete ale zonelor de protecţie ale infrastructurii căilor ferate române se stabilesc pe baza normativelor emise de Ministerul Transporturilor privind construcţia şi protecţia căii ferate, prin standarde, şi sunt aprobate prin hotărâre a Guvernului.(3)În zona de protecţie a infrastructurii căilor ferate române se pot executa lucrări numai pe baza avizului societăţii comerciale de infrastructură feroviară şi cu aprobarea Ministerului Transporturilor.