Secţiunea 2 - Cauze exoneratoare - Instructiunile 152/2024 pentru aplicarea în Ministerul Afacerilor Interne a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
M.Of. 991
În vigoare Versiune de la: 3 Octombrie 2024
SECŢIUNEA 2:Cauze exoneratoare
Art. 15
(1)Sunt considerate pierderi inerente, în sensul art. 6 alin. (1) lit. a) din ordonanţa Guvernului, pagubele care datorită naturii bunurilor sunt cauzate de degradarea sau deteriorarea acestora în timpul utilizării normale, cum sunt:
a)perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.;
b)pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi altele asemenea;
c)tuburile de muniţie pierdute cu prilejul executării tragerilor în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.;
d)inelarea unei ţevi de la o armă, deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi întreţinere a ei;
e)deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren;
f)deteriorarea unor bunuri în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidaţii ori din alte cauze neimputabile.
(2)Sunt considerate pierderi inerente procesului instruirii şi celorlalte activităţi de serviciu şi pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligaţia să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc.
Art. 16
Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate, în sensul art. 6 alin. (1) lit. b) din ordonanţa Guvernului, pagubele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, cum ar fi:
a)pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de valabilitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul acestui termen;
b)deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei etc.
Art. 17
(1)În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, în sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa Guvernului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)existenţa unei legături de cauzalitate între paguba constatată şi sarcinile, îndatoririle şi responsabilităţile din fişa postului ale personalului vizat sau, după caz, din obligaţiile ce rezidă din calitatea de elev sau student al instituţiilor de învăţământ din subordinea M.A.I.;
b)paguba nu a fost produsă cu rea-credinţă, din neglijenţă sau prin executarea în mod necorespunzător a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor sau obligaţiilor.
(2)În sensul art. 6 alin. (1) lit. c) din ordonanţa Guvernului, prin forţă majoră se înţelege orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil, astfel cum prevede art. 1.351 alin. (2) din Codul civil.
Art. 18
(1)Pentru ca personalul să poată fi exonerat de răspundere materială atunci când execută ordinele sau dispoziţiile date de comandanţi/şefi şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanţa Guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)ordinul sau dispoziţia a fost dat(ă) de comandantul/şeful competent, cu respectarea actelor normative, existând dovezi în acest sens;
b)paguba să fie consecinţa directă a executării ordinului sau dispoziţiei date;
c)personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare.
(2)Se încadrează în cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a)ordin scris/dispoziţie scrisă, înregistrat(ă)/neînregistrat(ă) sau gestionat(ă) în format electronic, folosind sisteme informatice de management electronic al documentelor, dar întotdeauna purtând semnătura olografă/semnătura electronică a comandantului/şefului competent;
b)posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când persoana a primit ordinul/dispoziţia verbal(ă) de la comandantul/şeful competent;
c)posibilitatea stocării înregistrărilor audiovizuale din sistemul de videoconferinţă, reţeaua de intranet etc.
(3)Personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul cu consecinţe păgubitoare răspunde material, în comun cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea:
a)nu a raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia;
b)nu a luat, din neglijenţă sau din rea-credinţă, măsuri de a înlătura total sau parţial producerea pagubelor.
(4)Raportarea prevăzută la alin. (3) se face în scris şi se depune, pe orice cale, la secretariatul unităţii în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, în cuprinsul raportului menţionându-se, în mod obligatoriu, faptul că s-a raportat verbal persoanei care a dat ordinul/dispoziţia despre urmările păgubitoare ale executării acestuia/acesteia.