Capitolul i - Dispoziţii generale - Instructiuni din 2024 de aplicare în Ministerul Apărării Naţionale a Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor
M.Of. 359
În vigoare Versiune de la: 17 Aprilie 2024
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
PARTEA 1:1. Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, republicată, denumită în continuare ordonanţa:
PARTEA 11:Instrucţiune:
Art. 1
Patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale, denumit în continuare MApN, este constituit din totalitatea bunurilor mobile şi imobile, inclusiv disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reflectate în expresie bănească, aflate în proprietate, administrare, folosinţă sau deţinere, chiar şi temporară, indiferent de modul de dobândire, sursa de finanţare şi locul unde se află.
PARTEA 2:2. Ordonanţa:
Art. 2
Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele provocate de militari sau de persoanele prevăzute la art. 9, cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
................................................................................................
Art. 10
Valorile pentru care se stabileşte răspunderea potrivit prezentei ordonanţe sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a instituţiilor publice prevăzute la art. 2.
PARTEA 21:Instrucţiune:
Art. 2
(1)Răspunderea materială reprezintă obligaţia persoanelor care îndeplinesc serviciul militar sau atribuţiile de serviciu în structurile MApN, de a repara, în condiţiile legii, prejudiciul provocat acestora printr-o faptă ilicită, în legătură cu activitatea desfăşurată şi săvârşită cu vinovăţie.
(2)Pagubele produse MApN în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale reprezintă orice lipsuri de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori, ale căror mişcări în cantitate, stare, calitate sau ale căror reparaţii sau transformări nu se justifică în evidenţa contabilă prin operaţiuni sprijinite de acte legale.
(3)Se consideră pagube:
a)lipsa unor sume de bani, a altor valori sau a unor bunuri însuşite sau folosite de personalul ministerului în interes personal sau al altor persoane;
b)bunurile consumate cu depăşirea normelor de consum aprobate;
c)motoresursele consumate în alte scopuri sau condiţii decât cele aprobate prin actele normative în vigoare sau neîndeplinirea normelor de parcurs ori a orelor de funcţionare, până la reparaţia medie sau capitală ce trebuia executată ca urmare a uzurii normale;
d)bunurile date în folosinţă temporară, cu încălcarea prevederilor legale ori fără întocmirea documentelor cerute de lege, persoanelor fizice sau persoanelor juridice;
e)bunurile aparţinând MApN, schimbate cu altele aparţinând terţilor, cu încălcarea prevederilor legale;
f)bunurile de orice fel, a căror lipsă, pierdere sau alterare s-a produs pe timpul transportului, manipulării, depozitării sau conservării şi care nu se încadrează în procentele de perisabilităţi sau pierderi normale, legal stabilite;
g)bunurile distruse, degradate, deteriorate sau uzate prematur, dacă nu mai pot fi reparate sau repuse în stare de funcţionare;
h)valoarea reparaţiilor efectuate pentru punerea în funcţiune a bunurilor degradate, deteriorate sau uzate prematur ca urmare a neglijenţei, abuzului ori a altor cauze imputabile persoanelor vinovate;
i)bunurile, sumele de bani sau alte valori, scăzute din evidenţă sau trecute în cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu documente legale sau când documentele justificative sunt pierdute, distruse ori deteriorate şi nu pot fi reconstituite în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
j)diferenţele de stare calitativă a mijloacelor şi materialelor, dacă acestea se datorează neglijenţei, abuzurilor sau altor cauze imputabile;
k)cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate;
l)cheltuielile efectuate pentru remedierea deficienţelor rezultate în urma recepţionării bunurilor/serviciilor/lucrărilor care prezintă vicii aparente, precum şi cheltuielile rezultate din cauza nerespectării prevederilor legale privind prestarea serviciilor/executarea lucrărilor;
m)despăgubirile, dobânzile, amenzile, penalizările, majorările de întârziere, locaţiile în staţiile de cale ferată etc., plătite de MApN, din vina personalului propriu;
n)franşiza suportată de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO, cu ocazia producerii riscului asigurat;
o)orice majorare a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, survenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare;
p)orice diminuări ale patrimoniului, constatate de Curtea de Conturi/structurile de audit intern/alte structuri de control, produse prin neefectuarea/efectuarea cercetării administrative de către persoanele desemnate, fără respectarea prezentelor instrucţiuni sau prin invocarea nejustificată ori neîntemeiată a unor prevederi legale, ce au avut drept consecinţă reducerea cuantumului prejudiciului sau stabilirea inexistenţei vreunei pagube;
q)orice alte diminuări ale patrimoniului MApN, produse fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Art. 3
Răspunderea materială nu exclude şi se poate completa cu alte forme ale răspunderii juridice, în condiţiile legii.
Art. 4
(1)În vederea stabilirii răspunderii materiale, trebuie analizată întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)paguba să fie reală şi certă, corect atribuită, actuală, determinată cantitativ şi valoric;
b)fapta prin care s-a produs paguba să aibă caracter ilicit;
c)vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, să fie stabilită cu certitudine în sarcina autorului/autorilor pagubei;
d)să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilicit şi paguba produsă.
(2)Nu se stabileşte răspundere materială pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale.
Art. 5
La analiza condiţiilor menţionate la art. 4 alin. (1) se ţine seama de următoarele precizări:
a)lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti şi alte valori nu se prezumă niciodată. Dovada lipsurilor ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace legale de probă, cum sunt: documentele şi operaţiunile de evidenţă, documentele de inventariere, actele de constatare şi procesele-verbale, iar prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat;
b)caracterul ilicit al faptei săvârşite de personalul MApN este dat şi de încălcarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din regulamente, instrucţiuni, dispoziţii, norme, proceduri, manuale sau, după caz, fişa postului. Fapta ilicită se poate săvârşi comisiv, printr-o acţiune, sau omisiv, printr-o inacţiune (neîndeplinirea unei fapte care constituie o îndatorire legală sau de serviciu);
c)vinovăţia atrage răspunderea materială, ea neputându-se înlătura decât în împrejurări precis constatate şi care sunt de natură să exonereze de răspundere. Necunoaşterea prevederilor actelor normative nu exonerează de răspundere;
d)o persoană nu poate răspunde pentru o pagubă produsă prin fapta alteia, decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Art. 6
(1)În orice situaţie, se impune efectuarea unei analize minuţioase, pentru a determina dacă fapta ilicită a cauzat paguba, dacă ea a precedat producerea pagubei sau dacă se află în legătură cu aceasta.
(2)Când în cauză sunt lipsuri sau degradări de bunuri, lipsuri de numerar şi acte de valori ori acte justificative nelegale constatate în gestiuni cu ocazia inventarierilor şi controalelor, vinovăţia gestionarului este prezumată, acesta având obligaţia să facă dovada de descărcare.
(3)Dacă paguba nu este produsă în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică prevederile prezentelor instrucţiuni.
PARTEA 3:3. Ordonanţa:
Art. 5
(1)Militarii răspund material pentru pagubele produse, cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea.
(2)Persoanele prevăzute la art. 9 răspund material pentru pagubele produse, cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea.
PARTEA 31:Instrucţiune:
Art. 7
(1)Răspunderea materială a personalului care a produs pagube terţelor persoane fizice sau juridice din vina lui şi în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabileşte în cazurile în care MApN a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătoreşti definitive.
(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti reprezintă data de la care începe să curgă termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea procesului-verbal de cercetare administrativă.
PARTEA 4:4. Ordonanţa:
Art. 6
(1)Militarii nu răspund material:
a)pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul instruirii, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
b)pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate;
c)pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră;
d)pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia.
(2)Se exceptează de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune, şi nu au luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandanţii sau cu şefii unităţilor.
PARTEA 41:Instrucţiune:
Art. 8
Pierderile inerente procesului de instruire, activităţilor de serviciu, executării misiunilor sau desfăşurării activităţilor de producţie şi gospodăreşti sunt cele care se încadrează în dispoziţiile legale în vigoare, ca pierderi normale cu ocazia manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului sau alte situaţii similare, prin procese precum: fărâmiţare, scurgere, evaporare, pulverizare, putrezire, volatizare sau uscare.
Art. 9
(1)Dacă în urma cercetării administrative se stabileşte că pagubele au fost provocate ca urmare a unui eveniment, independent de voinţa celui în cauză, precum: pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de valabilitate, dacă se constată că împrejurări obiective au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor în termenul de valabilitate; deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii ca urmare a unor defecte ascunse de construcţie şi de fabricaţie ce nu au putut fi constatate la recepţie cu ajutorul aparaturii de control existente sau a uzurii fizice a materialului, precum şi a celor folosite experimental, deoarece nu s-au cunoscut însuşirile acestora şi nu s-au putut lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei, militarii nu răspund material.
(2)Atunci când pagubele au fost cauzate pentru a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane, un interes general ori un bun important din patrimoniul MApN, de o valoare mai mare sau cel puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă, pentru a nu fi stabilită răspunderea materială, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a)pericolul să fie real, iminent şi de neînlăturat;
b)paguba cauzată să fie de valoare egală sau mai mică decât cea evitată;
c)pericolul să nu fie datorat acţiunii culpabile a celui în cauză;
d)prin acţiunea de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
(3)Intră în categoria pagubelor prevăzute la alin. (2), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a)distrugerea unor bunuri pentru prevenirea pătrunderii în depozit a apei provenite din inundaţii;
b)distrugerea sau deteriorarea unor bunuri care ar înlesni propagarea incendiului;
c)aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de naufragiu;
d)sacrificarea unor animale în acţiunile de combatere a epizootiilor;
e)eşuarea voluntară a unei nave rămase fără energie, pentru a salva persoanele şi bunurile aflate la bord.
Art. 10
Prin pagube provocate din riscul normal al serviciului se înţelege: pierderile ale căror limite nu au fost stabilite prin acte normative şi consumurile peste norme de piese de schimb, materiale, ansamble şi subansamble, determinate de pregătirea unor categorii de tehnică şi armament pentru îndeplinirea unor activităţi speciale, precum parade militare, exerciţii comune cu armatele altor state, misiuni şi operaţii executate în afara teritoriului statului român. Pentru a nu fi stabilită răspunderea materială este necesar ca, în aceste situaţii, să se facă dovada împrejurărilor concrete care au determinat producerea unor astfel de pierderi, în raport cu condiţiile în care s-au prestat activităţile şi cu rezultatele lor. Sunt considerate astfel de pagube: tuburile de muniţii pierdute la tragerile în munţi sau pe mare ori care au fost distruse în aplicaţii prin trecerea tehnicii peste ele; explozia bateriilor de acumulatori.
Art. 11
În cazul în care prejudiciile au fost produse din riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)activitatea în îndeplinirea căreia s-a produs paguba să reprezinte o atribuţie de serviciu sau să fi fost executată în îndeplinirea serviciului militar;
b)fapta să nu contravină dispoziţiilor legale în vigoare;
c)paguba să nu fi fost produsă ca urmare a îndeplinirii activităţii în mod necorespunzător, a neglijenţei sau relei-voinţe.
Art. 12
Forţa majoră constituie o cauză care apără de răspundere şi se constată de autorităţile competente. Pentru a se produce acest efect exonerator, atât forţa majoră, cât şi imposibilitatea de a înlătura producerea pagubei trebuie să fie cu totul independente de orice conduită culpabilă a persoanei a cărei răspundere ar putea fi angajată.
Art. 13
(1)Pentru ca militarii să fie exoneraţi de răspundere în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanţă trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)ordinul să fie dat de comandantul/şeful competent, cu respectarea dispoziţiilor actelor normative privitoare la darea ordinelor, existând dovezi în acest sens;
b)paguba să fie consecinţa directă a executării întocmai a ordinului dat;
c)militarul care a executat ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare.
(2)Dovezile prevăzute la alin. (1) lit. a) sunt, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele:
a)ordinul scris, înregistrat/neînregistrat, dar întotdeauna purtând semnătura olografă ori semnătura electronică extinsă a comandantului/şefului competent;
b)declaraţiile martorilor care au fost prezenţi la faţa locului atunci când persoana a primit ordinul verbal de la comandantul/şeful competent;
c)înregistrările audiovizuale stocate în sistemul de videoconferinţă;
d)mesajele transmise şi recepţionate prin reţelele de date aparţinând MApN.
Art. 14
(1)Militarii care execută ordine cu consecinţe păgubitoare răspund material împreună cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă:
a)nu au raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia, având această posibilitate;
b)nu au luat măsuri de a înlătura, total sau parţial, producerea pagubelor, deşi o puteau face.
(2)Raportul prevăzut la alin. (1) lit. a) trebuie să fie scris şi înregistrat la compartimentul documente clasificate al unităţii militare. Atunci când acest lucru nu se poate realiza de îndată, raportul se înregistrează în maximum 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, menţionându-se în cuprinsul raportului, în mod obligatoriu, că s-a raportat verbal despre urmările păgubitoare ale executării ordinului.
PARTEA 5:5. Ordonanţa:
Art. 3
Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar.
................................................................................................
Art. 7
Prin termenul militari, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege: militari în termen, rezervişti voluntari, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, soldaţi şi gradaţi profesionişti şi cadre militare.
................................................................................................
Art. 9
(1)Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, precum şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor publice prevăzute la art. 2.
(2)În sensul prezentei ordonanţe, prin personal civil se înţelege demnitari şi personal contractual.
(3)Prin derogare de la prevederile art. 500 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi funcţionarilor publici.
PARTEA 51:Instrucţiune:
Art. 15
Ori de câte ori, în cuprinsul prezentelor instrucţiuni, se face referire la militari, prevederile respective sunt aplicabile şi demnitarilor, funcţionarilor publici şi personalului civil contractual aflat în raporturi de serviciu sau de muncă, după caz, cu MApN, la data producerii pagubei.