Capitolul i - Dispoziţii generale - Instructiuni din 2021 privind asistenţa psihologică în Armata României

M.Of. 605

În vigoare

Versiune de la: 17 Iunie 2021

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

(1)Asistenţa psihologică reprezintă ansamblul de măsuri şi/sau programe specifice, concepute în mod unitar, în vederea asigurării capacităţii optime de funcţionare a individului din punctul de vedere al factorilor psihologici cu relevanţă pentru starea de sănătate şi boală.

(2)Asistenţa psihologică are ca scop asigurarea condiţiilor pentru un management eficient al resursei umane, adaptarea la solicitările mediului militar, îmbunătăţirea performanţelor profesionale individuale, creşterea eficienţei organizaţionale, creşterea calităţii vieţii personalului şi diminuarea efectelor manifestărilor psihocomportamentale relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice.

(3)Sensul unor termeni şi expresii utilizaţi/utilizate în prezentele instrucţiuni este precizat în glosarul prevăzut în anexa nr. 1.

Art. 2

Activitatea de asistenţă psihologică se fundamentează pe următoarele principii:

a)principiul psihologiei validate ştiinţific, care presupune analiza critică, cu ajutorul metodelor ştiinţifice, a modelelor teoretice utilizate în practică, pentru a stabili dacă un serviciu psihologic este eficient, fundamentat pe un model teoretic valid şi are un bun raport cost-eficienţă;

b)principiul cercetător-practician, conform căruia psihologul cu drept de liberă practică trebuie să acţioneze prin prisma finalităţii practice şi să acceseze lucrări ştiinţifice de specialitate pentru rezolvarea unor probleme cu relevanţă teoretică şi/sau practică cu aplicabilitate extinsă;

c)principiul prevenţiei, conform căruia performanţele profesionale ale resursei umane presupun prevenirea instalării bolii - prevenţie primară, a complicaţiilor şi evoluţiei acesteia - prevenţie secundară sau a problemelor induse de complicaţiile ei - prevenţie terţiară;

d)principiul alianţei terapeutice solide, care presupune încredere din partea beneficiarului serviciilor psihologice în competenţa profesională a psihologului şi empatie, acceptare necondiţionată şi consideraţie autentică din partea psihologului;

e)principiul focalizării pe probleme/situaţii curente şi specifice care produc distres în momentul respectiv, ceea ce înseamnă examinarea aici-şi-acum a problemelor cu care se confruntă personalul şi intervenţia psihologică specializată de scurtă durată;

f)principiul orientării spre scop şi al focalizării pe problemă, care reprezintă planificarea şi desfăşurarea activităţilor de asistenţă psihologică prin formularea de obiective specifice în termeni comportamentali şi alegerea tipului de intervenţie adecvat;

g)principiul prevenirii recăderilor psihocomportamentale, cu accent pe psihoeducaţie, prin care beneficiarii serviciilor psihologice sunt învăţaţi să devină propriii lor terapeuţi şi să îşi rezolve singuri problemele cu care se pot confrunta în viitor.

Art. 3

Categoriile de personal care pot beneficia de asistenţă psihologică sunt următoarele:

a)personalul militar în activitate, funcţionarii publici şi personalul civil contractual;

b)elevii şi studenţii din unităţile/instituţiile de învăţământ militar;

c)personalul invalid, rănit, care a dobândit afecţiuni fizice ori psihice, precum şi urmaşii celui decedat în urma participării la acţiuni militare, misiuni şi operaţii pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român;

d)personalul militar în rezervă sau în retragere care se confruntă cu probleme psihologice rezultate din exercitarea profesiei militare;

e)familiile personalului militar în activitate, funcţionarilor publici şi personalului civil contractual, la nevoie, când sunt identificate manifestări specifice problemelor/tulburărilor psihocomportamentale rezultate din exercitarea profesiei militare, în situaţia în care psihologul consideră că este relevant şi util;

f)rezerviştii voluntari.

Art. 4

(1)În funcţie de finalitatea activităţilor desfăşurate, asistenţa psihologică se realizează în scop profilactic sau recuperatoriu.

(2)Asistenţa psihologică profilactică cuprinde activităţi şi programe de prevenţie primară adresate persoanelor sănătoase, de optimizare/dezvoltare personală şi de creştere a eficienţei organizaţionale prin identificarea vulnerabilităţilor psihologice/organizaţionale şi intervenţie, la nivel individual şi/sau de grup, pentru dezvoltarea mecanismelor de coping/adaptare/defensive, consolidarea moralului şi a coeziunii.

(3)Asistenţa psihologică recuperatorie cuprinde activităţi şi programe de prevenţie secundară şi terţiară, de reducere a complicaţiilor reacţiilor la stres operaţional, a manifestărilor psihocomportamentale disfuncţionale/dezadaptative şi de prevenire a evoluţiei tulburărilor psihice, prin tehnici de intervenţie în situaţii de criză, consiliere psihologică şi/sau psihoterapie individuală şi/sau de grup.

(4)Activităţile de asistenţă psihologică prevăzute la alin. (2) şi (3) se desfăşoară, după caz, la nivel individual sau de grup, faţă în faţă şi/sau pe platforme de telepsihologie.

Art. 5

(1)Centrul naţional militar de psihologie şi sănătate comportamentală este structura subordonată Direcţiei generale management resurse umane care elaborează politicile şi reglementările privind asistenţa psihologică în Armata României, validează tehnicile şi instrumentele de evaluare şi intervenţie psihologică şi asigură evaluarea psihologică a personalului din structurile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, în scopul promovării sănătăţii mintale, al controlului stresului operaţional şi al creşterii performanţei managementului resurselor umane.

(2)Diagrama de relaţii a Centrului naţional militar de psihologie şi sănătate comportamentală este prezentată în anexa nr. 2.

Art. 6

(1)Activitatea de asistenţă psihologică se desfăşoară în acord cu reglementările de la nivel naţional şi cu respectarea principiilor profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(2)În desfăşurarea activităţii de asistenţă psihologică, exercitarea profesiei de psiholog este condiţionată de deţinerea atât a atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, cât şi a unui atestat de liberă practică în una dintre următoarele specialităţi, potrivit cerinţelor posturilor în care sunt încadraţi:

a)psihologia transporturilor;

b)psihologie clinică/consiliere psihologică/psihoterapie;

c)psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională.

Art. 7

Activitatea de asistenţă psihologică constă în evaluarea psihologică a resursei umane şi intervenţia psihologică specializată.