Art. 5. - Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal , pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de importul de bunuri, se justifică de prestator, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal , în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt: - Instructiuni din 2016 de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
M.Of. 106
În vigoare Versiune de la: 17 Iulie 2020
Art. 5
(1)Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289 din Codul fiscal.
(2)Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de importul de bunuri, se justifică de prestator, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a)factura sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b)contractul încheiat cu beneficiarul;
c)documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;
d)documentele din care să rezulte că bunurile transportate au fost importate în Uniunea Europeană şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Exemplul 1: A facturează către B un transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Acelaşi raţionament s-ar aplica în situaţia în care bunurile ar fi transportate din orice alt stat din afara Uniunii Europene în România, locul importului de bunuri fiind în România, dacă serviciul de transport este realizat de un prestator persoană impozabilă, stabilit în România, către un beneficiar persoană impozabilă, stabilit în România.
Exemplul 2: A facturează către B un transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de transport este în Italia, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a art. 278 alin. (2) din Codul fiscal. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesară justificarea scutirii de taxă de către A. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, operaţiunea fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.
Exemplul 3: A facturează către B un transport din Turcia în Maroc, Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 278 alin. (7) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.
(3)Dacă locul serviciilor de transport direct legate de importul de bunuri, a căror valoare este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a)factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;
b)contractul încheiat cu prestatorul;
c)documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;
d)documentele din care să rezulte că bunurile transportate au fost importate în Uniunea Europeană şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289 din Codul fiscal sau echivalentului acestui articol din legislaţia altui stat membru.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
Exemplu: A facturează către B un "transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 307 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu are obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă ar justifica scutirea de taxă.
(4)În aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) se consideră documente specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, documente precum cele menţionate la art. 4 alin. (4).
(5)Scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru prestările de servicii accesorii transportului şi alte prestări de servicii, direct legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289 din Codul fiscal, se justifică de prestator, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a)factura emisă de prestator;
b)contractul încheiat cu beneficiarul;
c)documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt accesorii transportului bunurilor importate în Uniunea Europeană sau sunt servicii aferente importului de bunuri în Uniunea Europeană şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Exemplul 1: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui transport direct legat de un import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Fiind un serviciu prestat între două persoane impozabile stabilite în România, nu este considerat un serviciu intracomunitar.
Exemplul 2: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de descărcare este în Italia, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, A nu trebuie să justifice scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.
Exemplul 3: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri din camioane, serviciul fiind efectuat pe teritoriul Elveţiei. Bunurile sunt transportate din Serbia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui import de bunuri în teritoriul Uniunii Europene, nu este aplicabilă nicio scutire de taxă. Persoana obligată la plata taxei este prestatorul A, conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o factură cu TVA către B.
(6)Dacă locul serviciilor accesorii transportului şi altor prestări de servicii, direct legate de importul de bunuri a căror valoare este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 289 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, cu următoarele documente:
a)factura emisă de prestator;
b)contractul încheiat cu prestatorul;
c)documentele din care să rezulte că serviciile respective sunt accesorii transportului bunurilor importate sau sunt aferente importului de bunuri în Uniunea Europeană şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.
Exemplu: A facturează către B descărcarea bunurilor din camion efectuată în Italia. Bunurile au fost transportate din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de descărcare direct legat de importul de bunuri este în România, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui import de bunuri, beneficiarul B va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul A nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 307 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu ar avea obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă ar justifica scutirea de taxă.