Art. 10. - Art. 10 - Instructiuni din 2016 de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

M.Of. 106

În vigoare
Versiune de la: 17 Iulie 2020
Art. 10
(1)Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţiile de la pct. 1 şi 2 ale aceleiaşi litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:
a)factura în care trebuie să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;
b)documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, care poate fi diferit de statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA comunicat de cumpărător.
(2)În cazul livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, scutirea de taxă se justifică prin:
a)factura sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, contractul de vânzare-cumpărare;
b)documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.
(3)În cazul livrărilor intracomunitare de produse accizabile prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cu excepţiile de la pct. 1 şi 2 ale aceleiaşi litere c), către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 34 alin. (1) şi (2) ori art. 19 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei 92/12/CEE, scutirea de taxă se justifică prin:
a)factura care nu trebuie să conţină codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;
b)documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.
(4)În cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal se justifică, cu excepţiile prevăzute la acelaşi alineat, pe baza următoarelor documente:
a)autofactura prevăzută la art. 319 alin. (9) din Codul fiscal în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;
b)documente de transport al bunurilor din România în alt stat membru, precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, documentul specific de transport aerian de mărfuri (Air Waybill).
(5)În situaţia livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecţia fiscală constată că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor şi se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecţie fiscală. Această factură va fi ataşată de către furnizor facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia.
(6)Scutirea unei livrări intracomunitare, în sensul art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, nu poate fi refuzată vânzătorului pentru simplul motiv că administraţia fiscală a unui alt stat membru a efectuat o radiere cu efect retroactiv a codului de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei care a achiziţionat bunul, de la o dată anterioară acestei livrări, deşi radierea codului a intervenit după livrarea bunului, astfel cum s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-273/11 - Mecsek Gabona.
(7)Art. 45a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1912 al Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce priveşte anumite scutiri pentru operaţiunile intracomunitare, denumit în continuare Regulamentul 282/2011, prevede că, în situaţia în care se îndeplinesc condiţiile de la alin. (1) lit. a) şi b) ale acestui articol, se prezumă că bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru către o destinaţie aflată în afara teritoriului său, dar în interiorul Comunităţii. În acest caz, documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sunt cele prevăzute la alin. (1) şi (3) ale art. 45a din Regulamentul 282/2011.
(8)Prin părţi independente, în sensul art. 45a din Regulamentul 282/2011, se înţelege părţi care nu sunt considerate afiliate potrivit prevederilor art. 7 pct. 26 din Codul fiscal.
(9)În situaţia în care cumpărătorul nu furnizează vânzătorului declaraţia scrisă prevăzută la art. 45a alin. (1) lit. (b) pct. (i) din Regulamentul 282/2011, până în a zecea zi a lunii următoare livrării, furnizorul beneficiază de prezumţia stabilită la acest articol dacă primeşte această declaraţie ulterior, în termenul prevăzut la art. 1 alin. (4).
(10)În situaţiile care nu se încadrează în prezumţia prevăzută la art. 45a din Regulamentul 282/2011, transportul bunurilor din România în alt stat membru se justifică conform prevederilor prezentului articol. Astfel de situaţii pot fi, fără a se limita la acestea, cele în care: transportul bunurilor este realizat cu propriile mijloace de transport de către furnizor sau cumpărător, bunurile ce fac obiectul livrării sunt mijloace de transport care se deplasează singure pe roţi, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană, persoanele implicate în transportul bunurilor nu sunt părţi independente atât una de cealaltă, cât şi de vânzător şi de cumpărător sau nu se poate face dovada independenţei acestora. Prin propriile mijloace de transport se înţelege mijloacele de transport aflate în proprietatea furnizorului sau cumpărătorului bunurilor sau care sunt puse la dispoziţia acestuia prin contracte de leasing, închiriere, comodat sau alte contracte de acest tip.
(11)În sensul alin. (10), se consideră că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, dacă furnizorul deţine documente care justifică transportul, precum:
a)în cazul livrării de produse accizabile care circulă în regim suspensiv de accize: documentul administrativ în format electronic şi raportul de primire;
b)în cazul livrării de mijloace de transport care se deplasează singure pe roţi, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană: contractul de vânzare-cumpărare din care să rezulte că bunurile vor fi transportate în alt stat membru şi dovada înmatriculării mijlocului de transport în statul membru de destinaţie;
c)în cazul livrării altor bunuri decât cele prevăzute la lit. a) şi b):
1.documente de transport, precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, documentul specific de transport aerian de mărfuri (Air Waybill); şi
2.unul dintre următoarele documente: o poliţă de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor, documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor, documentele oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinaţie, un document care atestă primirea bunurilor, emis de către un depozitar din statul membru de destinaţie, altul decât cumpărătorul bunurilor, o declaraţie scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate în statul membru de destinaţie şi care cuprinde: data emiterii, numele şi adresa cumpărătorului, precum şi cantitatea şi natura bunurilor, data şi locul de sosire a bunurilor, identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului.
(12)Organele fiscale pot respinge justificarea transportului efectuată în conformitate cu alin. (11), în situaţia în care au suficiente elemente pentru a demonstra că bunurile nu au fost transportate din România în alt stat membru.
(13)Scutirea de TVA prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligaţia prevăzută la art. 325 alin. (1) din Codul fiscal de a depune o declaraţie recapitulativă sau declaraţia recapitulativă depusă de acesta nu conţine informaţiile corecte referitoare la această livrare, cu excepţia cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficienţa într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile fiscale competente.
(14)În sensul art. 294 alin. (21) din Codul fiscal, se consideră că furnizorul justifică corespunzător deficienţa, dacă aceasta este remediată ulterior, dar nu mai târziu de finalizarea inspecţiei fiscale. Se poate considera că deficienţa a fost remediată în situaţii precum:
a)furnizorul nu a inclus livrarea intracomunitară în declaraţia recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a inclus-o în declaraţia recapitulativă aferentă unei perioade ulterioare sau în cadrul unei declaraţii rectificative pentru perioada respectivă;
b)furnizorul a inclus livrarea intracomunitară în declaraţia recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a greşit neintenţionat una sau mai multe informaţii referitoare la livrarea respectivă, cum ar fi valoarea acesteia, tipul operaţiunii, denumirea clientului şi a efectuat corecţia în cadrul unei declaraţii rectificative pentru perioada respectivă.