Secţiunea 3 - Totalizarea perioadelor de asigurare - Instructiuni din 2009 pentru aplicarea în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 14 iunie 1971 şi a Regulamentului Consiliului nr. 574/72/CEE care stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială lucrătorilor salariaţi, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii, adoptat la 21 martie 1972

M.Of. 355 bis

În vigoare
Versiune de la: 24 Decembrie 2009
SECŢIUNEA 3:Totalizarea perioadelor de asigurare
Art. 34: Totalizarea în vederea acordării prestaţiilor, respectiv în vederea recunoaşterii dreptului la prestaţie
(1)Pentru acordarea prestaţiilor, fiecare dintre instituţiile implicate realizează separat totalizarea perioadelor de asigurare, ţinând cont de ansamblul perioadelor de asigurare sau echivalente acestora, realizate de lucrător în baza legislaţiilor tuturor statelor membre la care acesta a fost supus.
(2)Luarea în considerare a perioadelor realizate conform legislaţiei altor state membre se face în măsura în care este necesar pentru completarea perioadelor de asigurare sau echivalente proprii, pentru a dobândi, menţine, redobândi dreptul la prestaţii, cu condiţia ca aceste perioade să nu se suprapună.
(3)La totalizarea perioadelor de asigurare sunt luate în considerare şi perioadele de asigurare sau perioadele echivalente acestora realizate de persoana interesată înainte de 1 ianuarie 2007, de 1 august 2007, respectiv de 1 iunie 2009, după caz.

(4)Dacă legislaţia unui stat membru prevede că, pentru stabilirea dreptului, perioadele de asigurare sau echivalente acestora nu pot fi luate în considerare decât dacă au fost realizate într-o profesie care face obiectul unui regim special, într-un loc de muncă specific sau într-un termen de timp determinat, instituţia care aplică această legislaţie ţine cont de perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei altui stat membru în cadrul unui regim corespunzător, în aceeaşi profesie, în acelaşi loc de muncă sau în termenul de timp respectiv.
(5)Dacă o persoană nu are dreptul la o prestaţie în baza perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiei statelor membre implicate, dreptul la prestaţie va fi determinat prin totalizarea acestor perioade cu perioadele realizate în baza legislaţiei unui stat terţ de care statele membre implicate sunt legate printr-un acord bi- sau multilateral de securitate socială şi care prevede reguli de totalizare a perioadelor de asigurare.
Art. 35: Reguli pentru efectuarea totalizării - Suprapunerea perioadelor de asigurare
(1)Există suprapunere în situaţia în care persoana interesată a realizat, în acelaşi interval de timp, perioade de asigurare sau echivalente acestora potrivit legislaţiilor a două sau mai multe state membre.
(2)În caz de suprapunere a unei perioade de asigurare obligatorii şi a unei perioade de asigurare voluntare sau facultative, se valorifică numai perioada de asigurare realizată în baza asigurării obligatorii.
(3)Atunci când o perioadă de asigurare sau echivalentă acesteia coincide cu o perioadă asimilată realizată în baza legislaţiei altui stat membru, numai perioada de asigurare sau echivalentă acesteia este luată în considerare.
(4)Atunci când există o suprapunere între perioade asimilate conform legislaţiilor a două sau mai multor state membre, perioada asimilată este luată în considerare numai de către instituţia statului membru la a cărui legislaţie asiguratul a fost supus cu titlu obligatoriu ultima dată, înainte de realizarea acestei perioade.
(5)Dacă persoana interesată nu a fost supusă cu titlu obligatoriu niciuneia dintre legislaţiile în cauză înaintea perioadei asimilate, aceasta este luată în considerare de instituţia statului membru la a cărui legislaţie persoana a fost supusă cu titlu obligatoriu pentru prima dată, după perioada respectivă.
(6)Atunci când anumite perioade de asigurare sau echivalente acestora, realizate în baza legislaţiei unui stat membru, nu pot fi determinate cu precizie în timp, se presupune că aceste perioade nu se suprapun cu perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei altui stat membru şi se iau în considerare numai în măsura în care ele sunt utile.
Art. 36: Reguli de conversie
(1)În cazul în care perioadele de asigurare sau echivalente acestora realizate în baza legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în unităţi diferite de cele care sunt utilizate de legislaţia statului membru care efectuează totalizarea, transformarea necesară în scopul totalizării se va efectua conform regulilor de conversie prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul 574/72.
(2)Regulile de conversie variază în funcţie de numărul de zile de lucru care sunt luate în considerare pentru stabilirea perioadei de asigurare realizate, pe parcursul unei săptămâni, de lucrătorul salariat (şase zile, cinci zile sau şapte zile), lucrătorului independent aplicându-i-se săptămâna de şase zile.
(3)Regulile de conversie vor fi aplicate asupra totalului perioadelor de asigurare sau echivalente acestuia confirmate prin formularele E205.
(4)Dacă la confirmarea perioadelor de asigurare realizate conform legislaţiei altui stat membru nu se precizează regimul săptămânal de lucru, casa teritorială de pensii competentă va utiliza, la aplicarea regulilor de conversie, regimul săptămânal de şapte zile, în cazul lucrătorilor salariaţi, respectiv regimul săptămânal de şase zile, în cazul lucrătorilor independenţi. De asemenea, casa teritorială de pensii competentă poate solicita, prin formularul E001, confirmarea regimului săptămânal de lucru.
(5)Aplicarea regulilor de conversie prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul 574/72 nu pot conduce, pentru suma totală a perioadelor de asigurare realizate într-un an calendaristic, la un total care să depăşească un număr de 264, 312 sau 360 de zile, în funcţie de regimul săptămânal de lucru utilizat, respectiv la un total care să depăşească 52 de săptămâni, 12 luni sau 4 trimestre.
(6)În cazul în care perioadele de asigurare realizate conform legislaţiei unui stat membru sunt exprimate în luni, zilele care corespund unei fracţiuni de lună, în conformitate cu regulile de conversie prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul 574/72, sunt considerate ca o lună întreagă.