§ 844. - Initiativa Legislativa din 2024 a cetăţenilor potrivit legii nr. 189/1999 - ''Constituţia Suveranităţii'' - Proiect de revizuire a Constituţiei României
M.Of. 531
În vigoare Versiune de la: 7 Iunie 2024
În lumina acestei noi configuraţii a articolelor 148 şi 149 este esenţial să ne raportăm la reglementările constituţionale similare din alte state europene pentru a înţelege mai bine contextul în care propunerile de revizuire îşi găsesc locul. O comparaţie cu alte constituţii europene va evidenţia gradul de flexibilitate sau rigiditate pe care România şi-l asumă în relaţia cu organismele internaţionale. De exemplu, Constituţia Germaniei, în articolul 24, permite transferul de suveranitate către instituţii internaţionale, un principiu care a permis integrarea ţării în structurile europene şi internaţionale. În Franţa, articolul 53 prevede că tratatele internaţionale sunt ratificate sau aprobate printr-o lege, iar Constituţia Spaniei, la articolul 93, permite încheierea de tratate prin care se transferă competenţe anume atribuite de Constituţie către o organizaţie internaţională sau instituţie interguvernamentală, cu aprobarea majorităţii absolute a fiecărei Camere a Parlamentului. Aceste prevederi demonstrează o deschidere mai mare sau mai mică faţă de cedarea unor părţi ale suveranităţii naţionale şi implică grade diferite de participare a cetăţenilor la deciziile care afectează poziţia ţării pe scena internaţională. În comparaţie, noua formulare a articolului 149 din Constituţia României pune un accent mai mare pe consultarea şi aprobarea directă prin referendum a poporului pentru orice schimbare majoră de direcţie în politica externă, ceea ce reflectă o tendinţă de consolidare a suveranităţii şi democraţiei participative. În lumina acestor considerente, revizuirea articolelor 148 şi 149 din Constituţia României se înscrie într-o tendinţă generală de adaptare a textelor constituţionale la realităţile şi dinamica relaţiilor internaţionale contemporane. În acest sens, revizuirea propusă contribuie la clarificarea şi actualizarea poziţiei României în raport cu obligaţiile şi drepturile ce decurg din apartenenţa la organisme şi alianţe internaţionale. Această actualizare este necesară, întrucât relaţiile internaţionale nu sunt statice, iar tratatele şi alianţele se pot modifica în timp, reflectând schimbări în echilibrul de putere, interesele de securitate sau priorităţile economice.