Nou § 47. - Incheiere din 2024 având ca obiect anulare acte administrativ-fiscale
M.Of. 52
În vigoare Versiune de la: 23 Ianuarie 2026
Reclamanta, prin avocat, învederează cu privire la Decizia ICCJ nr. 19/2022, pronunţată în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care ÎCCJ se pronunţă asupra unui act normativ adoptat în aplicarea legii şi care prevede dispoziţii contrare acestei legi. Cu privire la aceste aspecte ICCJ reţine că "se va ţine cont de actul cu forţă juridică superioară şi nu de ordinul emis în aplicarea legii", chestiune care se aplică şi situaţiei reclamantei. De asemenea, prin această jurisprudenţă se face trimitere la o decizie a CCR nr. 498/2018, care, la rândul său, reţine că "reglementările secundare au caracter tehnic şi nu pot fi izvor primar de drept". Mai departe, partea apreciază că ordinele, în modalitatea în care au fost reglementate, încalcă în mod direct principiul unicităţii reglementării ce conduce la un paralelism normativ. Mai mult decât atât, faptul că există astfel de reglementări determină incertitudine generală. Prin modalitatea în care aceste ordine sunt reglementate se încalcă în mod expres principiile legalităţii şi certitudinea impunerii, acestea fiind prevăzute în mod expres în Codul fiscal, la art. 3 lit. b) şi art. 4 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul, prin emiterea acestor ordine, a creat contextul necesar pentru ca principiul in dubio contrafiscum să nu se mai aplice.