§ 219. - Hotarare din 2025 în Cauza Bădescu şi altele împotriva României
M.Of. 1090
În vigoare Versiune de la: 26 Noiembrie 2025
"33. În general, judecătorul nu ar trebui să se limiteze doar la aplicarea jurisprudenţei existente. Esenţa funcţiei sale constă în interpretarea reglementărilor legale în mod independent. Uneori, judecătorii sunt obligaţi să aplice şi să interpreteze legislaţia contrar «practicii judiciare naţionale uniforme». Astfel de situaţii pot apărea, de exemplu, ca urmare a aplicării unor tratate internaţionale, precum şi în cazul în care, prin intermediul deciziilor instanţelor internaţionale care supraveghează aplicarea tratatelor internaţionale, se solicită modificarea practicii judiciare naţionale actuale. Interpretarea pe care o poate face un judecător şi care poate să nu fie conformă cu jurisprudenţa consacrată nu trebuie să devină, în sine, un motiv pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia cazului în care această interpretare se face cu rea-credinţă, cu intenţia de a obţine un beneficiu sau de a prejudicia o parte la proces sau ca urmare a unei neglijenţe grave. Chiar dacă judecătorii de la instanţele inferioare trebuie, în general, să se ghideze după jurisprudenţa existentă, acestora nu ar trebui să le fie interzis să o conteste, în cazul în care, în opinia lor, consideră că acest lucru este corect. Doar opunerea persistentă faţă de practicile consolidate, care rezultă cu multiple anulări ale deciziilor luate în cauzele în privinţa cărora există o jurisprudenţă bine stabilită şi clară, poate duce la aplicarea sancţiunilor disciplinare.