§ 44. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
16. În acest context, la 30 martie 1998 şi 10 mai 1999, în urma exercitării recursurilor în anulare de către procurorul general (care susţinea că faptele pentru care au fost condamnaţi R.D. şi G.P. nu includeau elemente constitutive ale unei infracţiuni întrucât cei doi bărbaţi nu au fost implicaţi în măsurile împotriva populaţiei evreieşti), Curtea Supremă de Justiţie a anulat hotărârile din 1953, 1954 (supra, pct. 11) şi 1957 (supra, pct. 14), a redeschis procesele şi i-a achitat pe R.D. şi G.P. În baza aceloraşi înscrisuri şi declaraţii ale martorilor precum cele examinate anterior de instanţe, CSJ a constatat, în decizia din 30 martie 1998, că - în privinţa deportării evreilor - R.D. doar a respectat ordinele primite de la ofiţerii de rang superior de la Cartierul General al Armatei României, expediind aceste ordine pe teren. Instanţa a considerat că ordinele respective s-au bazat pe liste (de nume) alcătuite de Serviciul Special de Informaţii din România şi de jandarmerie şi că au fost de fapt duse la îndeplinire de trupele germane. Cu privire la un recurs în anulare separat formulat de procurorul general la cererea succesorilor lui G.P., aceeaşi instanţă a constatat, la 10 mai 1999, că Secţia a II-a a Marelui Stat Major - în care G.P. îşi exercitase activitatea - nu a fost implicată nici în masacrul de la Iaşi, nici în deportarea şi plasarea evreilor în ghetouri (o declaraţie a unui martor menţionând că respectivele activităţi au fost organizate şi realizate doar de trupele germane). În consecinţă, în ambele cazuri, observând absenţa oricăror probe care să arate implicarea directă, CSJ a hotărât că cei doi inculpaţi pur şi simplu şi-au îndeplinit îndatoririle militare şi că acţiunile lor nu ar putea fi considerate infracţiuni în temeiul cadrului legal aplicabil la data condamnării lor. Măsurile de confiscare au fost ridicate cu privire la ambii inculpaţi.