§ 352. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
4. Spre deosebire de fosta Uniune Sovietică în Janowiec, statul român a recunoscut, într-o anumită măsură, implicarea sa în aceste crime în septembrie 1944 şi apoi a desfăşurat veritabile cercetări penale care au stabilit răspunderea penală a principalilor făptuitori. În acest context, începând din 1945, au avut loc mai multe procese importante. Fostul prim-ministru, Ion Antonescu, împreună cu unii dintre miniştrii săi şi cu guvernatorul civil al Transnistriei, au fost condamnaţi şi executaţi în 1946 pentru diverse infracţiuni, inclusiv cele săvârşite împotriva populaţiei evreieşti în Moldova şi în Transnistria. Ca parte a acestui efort de justiţie tranziţională, doi dintre liderii militari implicaţi în evenimentele menţionate mai sus - R.D. şi G.P. - au fost judecaţi între 1953 şi 1957, declaraţi vinovaţi pe fond pentru acele infracţiuni şi condamnaţi la închisoare. Prin urmare, spre deosebire de fosta Uniune Sovietică în Janowiec, statul român nu numai că a recunoscut infracţiunile şi implicarea sa prin intermediul agenţilor săi, ci a şi investigat, urmărit penal, judecat şi condamnat persoanele care le-au săvârşit, într-o perioadă de timp rezonabilă, după Cel de-Al Doilea Război Mondial. În concluzie, din perspectiva victimelor, s-a făcut dreptate la momentul respectiv, dreptul lor la adevăr a fost respectat şi statul şi-a respectat obligaţiile procedurale în această privinţă, aşa cum emanau din dreptul naţional şi internaţional.