§ 315. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
151. În această privinţă, Curtea reaminteşte ampla sa jurisprudenţă în cauze privind libertatea de exprimare în legătură cu declaraţiile publice de negare a Holocaustului sau cu alte declaraţii legate de crimele naziste, precum şi cu declaraţiile sau publicaţiile care denigrează un grup etnic sau reputaţia înaintaşilor. Un rezumat al acestei jurisprudenţe poate fi găsit în cauzele Perincek (citată anterior, pct. 200-225) şi Pastors împotriva Germaniei (nr. 55.225/14, pct. 36-38, 3 octombrie 2019). În aceste cauze, Curtea a reţinut că, având în vedere rolul şi experienţa lor istorică, statele care au experimentat ororile naziste pot fi considerate ca având o răspundere morală specială de a se distanţa de atrocităţile în masă săvârşite de nazişti [a se vedea Pastors, citată anterior, pct. 48; Perincek, citată anterior, pct. 242-243; Nix împotriva Germaniei (dec.), nr. 35.285/16, 13 martie 2018]. În temeiul acestei motivări, Curtea a concluzionat în cauzele menţionate mai sus că declaraţiile (care au fost înţelese de instanţele naţionale ca reprezentând o negare a dimensiunii exterminării în masă a evreilor, aşa cum a fost raportată de istorici) au afectat demnitatea evreilor astfel încât au justificat un răspuns de drept penal; de aceea, pedeapsa de 8 luni de închisoare (cu suspendare condiţionată) primită de autorul declaraţiilor respective nu a depăşit marja de apreciere a autorităţilor (a se vedea Pastors, citată anterior, pct. 48). Deşi cauzele sus-menţionate care implică declaraţii antisemite sau negarea Holocaustului au determinat exerciţiul de echilibrare care trebuie făcut între drepturile concurente din Convenţie ale persoanelor particulare, a fortiori, Curtea consideră că acele principii sunt aplicabile şi în speţă, unde presupusele acte discriminatorii au fost săvârşite de autorităţile statului.