§ 304. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
141. În ceea ce priveşte noţiunile de "viaţă privată" şi autonomie personală, inclusiv identitatea etnică, în sensul art. 8 din Convenţie, Curtea face referire la principiile generale enunţate în cauze privind declaraţiile publice cu caracter antisemit din punctul de vedere al reclamanţilor evrei care se plâng că viaţa lor privată a fost afectată negativ de declaraţiile respective. Prin urmare, în Cauza Lewit (citată anterior, pct. 82), reiterând că, în temeiul obligaţiilor pozitive şi negative ale statului în sensul art. 8, este de luat în considerare justul echilibru care trebuie păstrat între interesele concurente ale individului şi cele ale comunităţii ca întreg şi că, în ambele contexte, statul beneficiază de o anumită marjă de apreciere, Curtea a constatat, în continuare, că instanţele naţionale nu au efectuat exerciţiul menţionat de asigurare a echilibrului şi, prin urmare, nu au respectat obligaţia procedurală ce le revine în temeiul art. 8 din Convenţie. Într-o cauză recentă, Curtea a reţinut că asemenea declaraţii care aplică stereotipuri negative asupra unui grup etnic minoritar, în cazul în care ating un anumit nivel de gravitate, ar putea fi văzute ca afectând viaţa privată a membrilor individuali ai grupului şi că există, prin urmare, obligaţia pozitivă de a le acorda despăgubiri cu privire la acele declaraţii (a se vedea Behar şi Gutman, citată anterior, pct. 99). Curtea a considerat, în această cauză, că, refuzând să le acorde reclamanţilor despăgubiri cu privire la declaraţiile antisemite discriminatorii, autorităţile naţionale nu au răspuns adecvat la discriminarea din motive de origine etnică a reclamanţilor şi nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a asigura respectarea vieţii private a reclamanţilor, încălcând art. 8 din Convenţie coroborat cu art. 14 (ibidem, pct. 106).