§ 271. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
118. Speţa nu priveşte exprimarea în public a opiniilor care neagă existenţa Holocaustului sau la stereotipurile negative despre supravieţuitorii Holocaustului; cu toate acestea, Curtea constată că principiile elaborate în cauzele sus-menţionate (supra, pct. 109-113) pot fi utilizate ca referinţe în cauza de faţă. Acestea fiind spuse, Curtea reţine, de asemenea, caracterul unic al speţei în care deja a stabilit că reclamanţii au suferit o traumă emoţională când au aflat despre redeschiderea procesului penal şi despre achitările lui G.P. şi R.D. (supra, pct. 101). Această constatare deosebeşte în mod clar prezenta cauză de Cauza L.Z. împotriva Slovaciei [(dec.), nr. 27.753/06, pct. 74 şi 75, 27 septembrie 2011], în care Curtea a constatat că argumentele reclamantului erau în principal orientate către problema generală a promovării fascismului şi a potenţialelor sale consecinţe asupra societăţii. Procesele din speţă (care au dus la achitarea unor ofiţeri de rang înalt din armată condamnaţi pentru infracţiuni legate de Holocaust) şi conduita autorităţilor în respectivele procese (neinformarea publicului despre iniţierea căilor extraordinare de atac, reţinerea dosarelor cauzei de către serviciile secrete şi refuzul iniţial de a permite reclamanţilor accesul la dosare) au fost percepute de reclamanţi, din momentul în care au aflat despre acestea, ca reprezentând o negare a existenţei Holocaustului din România şi a adevărului istoric despre acesta şi au reînviat în ei trauma Holocaustului, ale cărui victime directe erau. Cu privire la acest punct, Curtea reţine, în continuare, că achitările au avut loc la un moment marcat de chestionarea rolului autorităţilor române în Holocaust în România şi de onorarea criminalilor de război de către unii membri ai clasei politice (supra, pct. 21 şi 46). Mai mult, la momentul în care reclamanţii au aflat despre achitări se produceau incidente antisemite în România, iar acestea continuă să aibă loc şi în prezent (supra, pct. 46 şi 68).