§ 26. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
6. Potrivit declaraţiei sale, primul reclamant, care era în vârstă de 14 ani în iunie 1941 şi locuia în Iaşi, este un supravieţuitor al pogromului de la Iaşi. A fost martor la uciderea tatălui său, a unchiului, a bunicului şi a celui mai bun prieten. A fost apoi luat din locuinţa sa din Iaşi, urcat într-un "tren al morţii" într-un vagon alături de 140 de persoane şi plasat în ghetoul evreiesc din oraşul Podu Iloaiei (în nordul regiunii Moldova). A fost eliberat după câteva luni şi s-a întors acasă orfan. În raportul emis de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România (infra, pct. 19), se arată că scopul pogromului de la Iaşi era să cureţe oraşul de evrei: mulţi dintre aceştia au fost ucişi pe străzile oraşului la 28 şi 29 iunie 1941, alţii au fost încărcaţi cu forţa în vagoane de marfă cu scânduri bătute peste ferestre şi au călătorit mai multe zile în condiţii de neimaginat. Mulţi au murit şi alţii au fost grav afectaţi de căldură şi de lipsa de aer, de apă, hrană şi de asistenţă medicală. Acele trenuri au ajuns la destinaţiile lor - ghetourile Podu Iloaiei şi Călăraşi - având doar o cincime dintre pasageri în viaţă şi au fost ulterior supranumite "trenuri ale morţii".