§ 248. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
101. Curtea reţine că Guvernul nu a negat calitatea reclamanţilor de evrei şi de victime ale Holocaustului. Mai exact, acesta nu a contestat susţinerile reclamanţilor privind oraşele lor de origine şi plasarea lor în ghetouri la momentul faptelor (supra, pct. 75). Prin urmare, cu toate că reclamanţii nu au fost deportaţi în Transnistria, au trecut totuşi prin prima fază a procesului de deportare - şi anume, transportul în condiţii inumane (primul reclamant) şi plasarea în ghetouri în vederea deportării ulterioare (ambii reclamanţi). Prin urmare, Curtea consideră că, pentru capătul de cerere în temeiul art. 8, nu este necesară stabilirea unei legături directe între actele săvârşite de G.P. şi R.D. şi reclamanţi, dat fiind că infracţiunile în cauză sunt, prin natura lor, îndreptate împotriva unui întreg grup de persoane şi având în vedere situaţia personală a reclamanţilor prezentată mai sus. Prin urmare, Curtea admite că reclamanţii, evrei şi supravieţuitori ai Holocaustului, pot susţine că au suferit personal o traumă emoţională când au aflat despre redeschiderea procesului penal şi despre achitările lui G.P. şi R.D.