§ 245. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
98. Guvernul a susţinut că reclamanţii nu aveau calitatea de victimă. Acesta s-a bazat pe argumentele rezumate supra, pct. 75. Reclamanţii şi-au menţinut poziţia expusă supra, pct. 78. Reclamanţii au susţinut şi că, din momentul în care au aflat despre achitări şi despre conduita autorităţilor în legătură cu aceste achitări, au suferit sentimente de umilire, durere şi traumă psihice, confirmarea suferinţei din timpul Holocaustului fiindu-le reconsiderată şi anulată. În opinia lor, achitarea autorilor istorici ai infracţiunilor în legătură cu Holocaustul a încurajat antisemitismul şi pe cei care neagă Holocaustul şi, astfel, le-a afectat viaţa privată şi integritatea psihică. În continuare, au susţinut că achitarea celor condamnaţi pentru crime împotriva evreilor în legătură cu Holocaustul a avut un impact general asupra tuturor membrilor comunităţii supravieţuitorilor evrei ai Holocaustului din România, care ar putea fi văzută ca un grup social (eterogen), în acord cu jurisprudenţa Curţii (reclamanţii citează, în acest sens, Lewit împotriva Austriei, nr. 4.782/18, pct. 46, 10 octombrie 2019).