§ 227. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
88. Curtea a hotărât deja cu privire la art. 2 că cerinţele de la acest articol trec dincolo de stadiul anchetei oficiale şi continuă pe parcursul proceselor în faţa instanţelor naţionale, care trebuie în ansamblu să îndeplinească cerinţele obligaţiei pozitive de a proteja vieţile prin lege şi că, deşi nu există obligaţia absolută ca toate urmăririle penale să ducă la o condamnare sau pronunţarea unei anumite pedepse, instanţele naţionale nu ar trebui, în niciun caz, să fie dispuse să lase nepedepsite atingerile grave aduse integrităţii fizice şi psihice (a se vedea Makucian şi Minasian împotriva Azerbaidjanului şi Ungariei, nr. 17.247/13, pct. 156, 26 mai 2020). Principiile de mai sus sunt aplicabile şi cu privire la capetele de cerere în temeiul art. 3, precum cel formulat în prezenta cauză, în lumina principiilor convergente ale obligaţiilor procedurale derivând din art. 2 şi 3 din Convenţie, principii care sunt consacrate [a se vedea Mocanu şi alţii împotriva României (MC), nr. 10.865/09 şi alte 2 cereri, pct. 314-18, CEDO 2014 (extrase)]. Prin urmare, Curtea consideră că acest capăt de cerere al reclamanţilor se referă în fapt la pretinsa nerespectare de către stat a obligaţiei procedurale de a desfăşura o anchetă efectivă cu privire la tratamente inumane sau degradante din motive rasiale şi trebuie examinată din perspectiva laturii procedurale a art. 3 din Convenţie coroborat cu art. 14.