§ 224. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
85. Curtea reţine, în continuare, că, la 15 august 1953, G.P. a fost condamnat pentru cooperare la înfăptuirea masacrului de la Iaşi (supra, pct. 11) şi că primul reclamant este un supravieţuitor al acestui masacru, în timpul căruia familia sa a fost ucisă şi el a fost urcat în unul dintre "trenurile morţii" care îi transporta pe evrei în afara oraşului Iaşi (în regiunea Moldova - supra, pct. 6). La aceeaşi dată, G.P. a fost, de asemenea, condamnat pentru participarea directă la organizarea şi la punerea în aplicare a deportărilor de evrei din Basarabia şi Bucovina (supra, pct. 11), iar cea de-a doua reclamantă a fost luată de la domiciliul său din oraşul Cernăuţi (din regiunea Bucovina) şi plasată într-un ghetou în vederea deportării (supra, pct. 7). Cu privire la R.D., Curtea observă că la 24 ianuarie 1957 a fost condamnat pentru contribuţia la înfiinţarea de ghetouri şi de lagăre şi pentru că ordonase plasarea în lagăre de concentrare a unui mare număr de evrei (supra, pct. 14). Ambii reclamanţi au susţinut că au existat evrei care fuseseră luaţi din casele lor din Moldova şi Bucovina şi au fost plasaţi în ghetouri în vederea deportării lor ulterioare în lagăre de concentrare (supra, pct. 6 şi 7) în aceeaşi perioadă în care G.P. şi R.D. au deţinut poziţii militare (supra, pct. 10 şi 14). Guvernul nu a negat calitatea reclamanţilor de evrei şi de victime ale Holocaustului. Mai exact, nu a contestat susţinerile reclamanţilor (prezentate mai sus) cu privire la oraşele lor de origine şi plasarea lor în ghetouri la momentul respectiv.