§ 218. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
80. Reclamanţii au susţinut că Guvernul nu a reuşit să dovedească afirmaţiile sale privind atenţia acordată de mass-media şi disponibilitatea raportului ICHR din 2004 pentru public şi, în special, pentru aceştia. Respectivul raport era un document amplu; era disponibil doar online şi menţiona pe scurt achitarea lui R.D. şi G.P., dar fără a include nicio probă, precum copii ale hotărârilor relevante sau datele achitărilor (supra, pct. 19-21). Reclamanţii au susţinut că problema achitării criminalilor de război răspunzători pentru Holocaust în România nu a făcut niciodată obiectul unei dezbateri publice şi că Guvernul nu a furnizat niciun exemplu de articole publicate sau de discuţii purtate în mass-media naţională sau de declaraţii publice făcute de funcţionari publici pe această temă. Reclamanţii au susţinut că nu erau cercetători sau istorici şi că nu ar trebui să fie consideraţi ca având obligaţia de a fi la curent cu fiecare referinţă făcută în fiecare cercetare publicată pe tema Holocaustului, doar în cazul în care persoanele condamnate pentru crimele comise împotriva lor ar fi achitate. Publicaţiile menţionate de Guvern (supra, pct. 67 şi 76) nu erau cunoscute de publicul general şi nu erau asociate niciunui canal media. În plus, chiar şi după dezvăluirea publică făcută de persoane particulare în cadrul conferinţei din 2016 menţionate supra, pct. 23, autorităţile au refuzat să le ofere acces la dosarele sau la copiile hotărârilor proceselor de achitare (supra, pct. 24-28).