§ 213. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
77. Reclamanţii au susţinut că cei doi militari fuseseră iniţial condamnaţi pentru ceea ce constituia crime de război în conformitate cu normele de drept penal internaţional care au apărut după Cel de-Al Doilea Război Mondial. Prin urmare, conform cu prevederile Tribunalului de la Nurnberg, victimele nu au fost incluse în procese. Cu toate acestea, procesele respective au fost publice şi au adus un anumit nivel de "finalizare" pentru victime. Ulterior, redeschiderea proceselor a avut loc în 1998 şi 1999, după ce România a ratificat Convenţia, iar acestea ar fi trebuit să se desfăşoare conform cerinţelor procedurale de la art. 3 din Convenţie. Reclamanţii au declarat că capetele lor de cerere priveau aceste două noi procese, demarate de autorităţi (exclusiv din iniţiativă proprie) şi care s-au desfăşurat în secret, fără a fi permisă participarea victimelor, cum ar fi reclamanţii; în absenţa de probe noi, procesele au dus la achitarea autorilor crimelor de război şi legate de Holocaust. Reclamanţii au susţinut că procesele respective trebuie considerate ca fiind evenimentele declanşatoare în speţă şi astfel Curtea are competenţă ratione temporis pentru a examina capătul de cerere al acestora.