§ 160. - Hotarare din 2024 în Cauza Zăicescu şi Fălticineanu împotriva României
M.Of. 204
În vigoare Versiune de la: 10 Martie 2025
59. Conform studiului ICRC privind dreptul umanitar internaţional cutumiar (supra, pct. 58), norma conform căreia ordinul emis de un superior nu reprezintă apărare a fost stabilită mai întâi în Cartele tribunalelor militare internaţionale de la Nurnberg şi de la Tokyo. A fost reafirmată de Statutul de la Roma (supra, pct. 57), de statutele tribunalelor penale internaţionale pentru Fosta Iugoslavie şi pentru Rwanda, de Statutul Tribunalului Special pentru Sierra Leone şi de Regulamentul UNTAET nr. 2000/15 pentru Timorul de Est. Conform Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (infra, pct. 62) şi Convenţiei interamericane privind dispariţia forţată a persoanelor, faptul că ordinele au fost emise de un superior nu poate constitui o apărare. Numeroase manuale militare şi legislaţia multor state (de exemplu, Germania, Elveţia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg, Ţările de Jos, Polonia şi Slovenia) prevăd că actul emis de un superior nu constituie o apărare dacă făptuitorul ştia sau ar fi trebuit să ştie că executarea actului ordonat era ilegală. Alte manuale militare şi legislaţii naţionale exclud această apărare în situaţiile în care actul respectiv a fost vădit ilegal fără a menţiona un anume element mental (de exemplu, Franţa, Spania, Albania, Israel şi Canada).