§ 248. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României
M.Of. 797
În vigoare Versiune de la: 11 August 2022
Aplicând această jurisprudenţă, nu vedem, în prezenta cauză, niciun motiv ca să se admită că suma solicitată de reclamanţi pentru onorariile lor ar putea fi considerată un bun actual în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Legislaţia naţională aplicabilă, şi anume art. 82 din Legea nr. 51/1995, prevede că instanţele naţionale stabilesc suma care trebuie plătită pentru onorariile avocatului în funcţie de natura şi volumul activităţii, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între UNBR şi Ministerul Justiţiei. Această trimitere clară, în legislaţia primară, la "natura şi volumul activităţii" este ceea ce Curtea de Apel Bucureşti a aplicat în mod explicit în decizia sa din 9 iulie 2015 (pct. 18 din hotărâre). Înainte de această hotărâre, cuantumul (total) solicitat nu a fost plătit niciodată şi nu a făcut obiectul unei "creanţe certe". Astfel cum majoritatea confirmă ea însăşi pe fond, legislaţia aplicabilă, inclusiv Protocolul din 1 decembrie 2008, era neclară (pct. 72 din hotărâre) şi trebuia să fie clarificată de instanţele naţionale. Prin urmare, ceea ce reclamanţii au primit după decizia pronunţată de curtea de apel a fost cuantumul redus (pct. 21 şi 41 din hotărâre). Această reducere pare să fie mai mult decât justificată într-o cauză care este în mod clar unică în ceea ce priveşte numărul de părţi la proces şi în care abordarea standardizată a Protocolului încheiat între UNBR şi Ministerul Justiţiei era vădit necorespunzătoare.