§ 247. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României
M.Of. 797
În vigoare Versiune de la: 11 August 2022
Nu suntem de acord cu această abordare. Considerăm, înainte de toate, că litigiul examinat nu are ca obiect chestiunea dacă onorariile avocaţilor erau cuvenite reclamanţilor pentru activitatea desfăşurată şi dacă aceste onorarii ar putea fi caracterizate ca "bunuri actuale", ci aceea dacă suma solicitată în mod specific de părţile în cauză ar putea fi caracterizată ca "bun actual" (pct. 10 din hotărâre). Curtea are doar un rol limitat în soluţionarea acestei chestiuni, întrucât sarcina de a se pronunţa le revine în primul rând instanţelor naţionale, în conformitate cu legislaţia naţională. Curtea a abordat această problemă în repetate rânduri în contextul art. 6 din Convenţie şi al revendicării unui "drept" cu privire la care se poate pretinde, cel puţin în mod întemeiat, că este recunoscut în legislaţia naţională, considerând că aceasta nu poate invalida o interpretare a legislaţiei naţionale dată de instanţele naţionale decât dacă interpretarea adoptată este "arbitrară sau vădit nerezonabilă". Astfel, având în vedere răspunsul dat de instanţele naţionale la acţiunea în despăgubiri introdusă de reclamantul din Cauza Karoly Nagy împotriva Ungariei, Curtea a statuat că declararea necompetenţei acestora nu era nici arbitrară, nici vădit nerezonabilă şi că, prin urmare, reclamantul nu a posedat niciodată un "drept" cu privire la care se poate pretinde, cel puţin în mod întemeiat, că este recunoscut în legislaţia naţională [Karoly Nagy împotriva Ungariei (MC), nr. 56.665/09, pct. 75-77, 14 septembrie 2017]. În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudenţa Curţii este, de asemenea, consacrată. Această dispoziţie se aplică numai bunurilor actuale şi nu creează niciun drept de a le dobândi [Anheuser-Busch Inc. împotriva Portugaliei (MC), nr. 73.049/01, pct. 64, CEDO 2007-I; Stummer împotriva Austriei (MC), nr. 37.452/02, pct. 82, CEDO 2011]. Astfel, un venit viitor nu poate fi încadrat ca "bun" decât dacă a fost deja câştigat sau face obiectul unei creanţe certe [Denisov împotriva Ucrainei (MC), nr. 76.639/11, pct. 137, 25 septembrie 2018]. Nu se poate concluziona că există o speranţă legitimă atunci când există o controversă cu privire la modul în care trebuie interpretată şi aplicată legislaţia naţională, iar argumentele invocate de reclamant în această privinţă sunt în cele din urmă respinse de instanţele naţionale [Kopecky împotriva Slovaciei (MC), nr. 44.912/98, CEDO 2004-IX].