§ 246. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României

M.Of. 797

În vigoare

Versiune de la: 11 August 2022

În analiza sa, majoritatea consideră că legislaţia naţională şi faptele specifice ale cauzei au creat pentru reclamanţi o "speranţă legitimă" care se încadrează în noţiunea de "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce priveşte legislaţia internă, majoritatea se bazează pe dispoziţiile legale aplicabile, şi anume art. 82 din Legea nr. 51/1995 şi art. 5 şi art. 9 din Protocolul din 1 decembrie 2008 încheiat între UNBR şi Ministerul Justiţiei. Majoritatea consideră că această bază legală şi activitatea de reprezentare juridică desfăşurată din oficiu de reclamanţi la cererea judecătoriei, precum şi aprobarea referatelor lor de către preşedintele acestei instanţe sunt suficiente pentru a justifica aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 (pct. 51 şi 53 din hotărâre). În speţă, nu a fost considerat determinant faptul că Curtea de Apel Bucureşti, în decizia sa din 9 iulie 2015, decizie definitivă pe fondul pretenţiilor în cadrul procedurii interne, a decis că, în temeiul legislaţiei naţionale, instanţele puteau stabili cuantumul care trebuia plătit pentru onorariile avocaţilor.