§ 201. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României

M.Of. 797

În vigoare

Versiune de la: 11 August 2022

91. În scopul de a clarifica conceptul «muncă» în sensul art. 4 § 2 din Convenţie, Curtea precizează că orice muncă pretinsă unui individ sub ameninţarea unei «pedepse» nu constituie în mod necesar «muncă forţată sau obligatorie» interzisă de această dispoziţie. Trebuie astfel să se ţină seama, în special, de natura şi de volumul activităţii în cauză. Aceste circumstanţe permit deosebirea dintre «munca forţată» şi ceea ce ţine de munca ce poate fi în mod rezonabil solicitată cu titlu de întrajutorare familială sau de convieţuire. În acest sens, Curtea a recurs, în special, în hotărârea Van der Mussele (citată anterior, pct. 39), la noţiunea de «sarcină disproporţionată» pentru a determina dacă un avocat stagiar era supus muncii obligatorii în cazul în care i se pretindea să asigure în mod gratuit apărarea clienţilor în calitate de avocat numit din oficiu (C.N. şi V. împotriva Franţei, nr. 67.724/09, pct. 74, 11 octombrie 2012).