§ 200. - Hotarare din 2022 în Cauza Dănoiu şi alţii împotriva României
M.Of. 797
În vigoare Versiune de la: 11 August 2022
"90. [...] Curtea reaminteşte că termenul «muncă forţată» evocă ideea unei constrângeri, fizice sau morale. În ceea ce priveşte termenul «muncă obligatorie», acesta nu poate viza o obligaţie legală oarecare. De exemplu, munca care trebuie efectuată în temeiul unui contract liber încheiat nu poate intra sub incidenţa art. 4 din Convenţie numai pentru că unul dintre cei doi contractanţi s-a angajat faţă de celălalt să o realizeze şi se expune la sancţiuni dacă nu îşi onorează obligaţia. Trebuie să fie vorba despre o muncă «pretinsă [...] sub ameninţarea cu o pedeapsă oarecare» şi, în plus, contrară voinţei persoanei în cauză, pentru care aceasta «nu s-a oferit de bunăvoie» (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, pct. 37, seria A nr. 70 şi Siliadin [împotriva Franţei, nr. 73.316/01], pct. 117, [CEDO 2005-VII]). În hotărârea Van der Mussele împotriva Belgiei (citată anterior, pct. 37), Curtea a constatat «valoarea relativă» a criteriului consimţământului prealabil şi a optat pentru o abordare care ţine seama de toate circumstanţele cauzei. Aceasta a observat, în special, că - în anumite cazuri sau circumstanţe - o persoană «nu poate fi privită ca oferindu-se anticipat în mod voluntar» să îndeplinească anumite atribuţii. Prin urmare, validitatea consimţământului trebuie evaluată în lumina tuturor circumstanţelor cauzei."